Munca independentă, mijloc de dezvoltare a gândirii creatoare

Principala componentă a gândirii creatoare este, după Alexandru Roşca-

,, flexibilitatea, prin care,, mersul” gândirii se modifică rapid, se restructurează achiziţiile în conformitate cu cerinţele noilor situaţii, prin care se realizează transferul în procesul de rezolvare a problemelor.

Diferite activităţi matematice pot contribui la cultivarea flexibilităţii gândirii:

a) Rezolvarea unor exerciţii cu una, două sau mai multe necunoscute.

Pentru stabilirea numărului de elemente dintr-o mulţime se oferă elevilor o secvenţă numerică, aceştia identifică numărul de obiecte apoi,, taie” cu o linie numerele care nu corespund.

Pentru cultivarea flexibilităţii gândirii se pot utiliza şi exerciţii pentru care răspunsurile se aleg din mai multe variante:

5 6

2+3 ×

4+2 ×

5+1

6-0

30 40

15+15

50-10

80-40

20+10

b) Exerciţii prin care se conştientizează proprietăţile operaţiilor prin aplicarea acestora în calcul.

,, Elevii vor fi puşi în situaţia să calculeze cât mai repede sumele care urmează; comutând şi grupând termenii într-un mod convenabil constată că pot ajunge mai repede la rezultat”.

1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 6 + 7 + 8 + 9 = ?

1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 5 + 4 + 3 + 2 + 1 = ?

1 + 2 + 3 + 4 + 5 + 15 + 16 + 17 + 18 + 19 + 20 = ?

1 + 2 = 3 + 4 + 5 + 6 + 24 + 25 + 26 + 27 + 28 + 29 = ?

1 + 2 + 3 +……. . + 98 + 99 + 100 = ? (Herescu, Gh. I. ; Dumitru, A. ; Aron . I., 1996, p. 291)

Se pune deseori semnul egalităţii între munca independentă şi munca individuală. Da, uneori munca independentă este muncă individuală, când elevii îndeplinesc sarcinile primite fără a fi ajutaţi în rezolvarea lor. Munca independentă se poate desfăşura nu numai individual ci şi pe grupe, când li se lasă elevilor libertatea de a-şi organiza activitatea şi a se informa singuri. Învăţarea este un proces individual dar nu întotdeauna independent. Munca independentă îl obişnuieşte pe elev cu responsabilitatea faţă de sarcinile încredinţate. El ştie că dacă are de efectuat un anumit număr de activităţi, trebuie să le îndeplinească toate, în bune condiţii, că munca sa va fi controlată şi apreciată, că prin rezultatele obţinute ca urmare a efortului depus va obţine un anumit grad de competenţă şi un anumit rang în aprecierea colectivului. Munca independentă sporeşte încrederea elevului în posibilităţile sale, dezvoltă spiritul de iniţiativă şi priceperea de organizare a muncii. ,, A fost propusă în acest sens o taxonomie a principalelor modalităţi de organizare a activităţii didactice” (Ionescu, M., 1995, p. 223) şi,, o taxonomie a formelor de organizare a activităţii didactice complementară lecţiei” (Ionescu, M., 1995, p.229).

Pentru reuşita muncii independente, învăţătorul trebuie să-l înveţe pe elev cum să se folosească de materialele auxiliare: dicţionare, culegeri, alte auxiliare de matematică. Tot atât de necesară este însuşirea unor tehnici de muncă specifice fiecărui obiect de studiu. Cadrul didactic trebuie să cunoască lacunele şi greşelile tipice ale elevilor din clasa sa, fiindcă în funcţie de acestea va alege fie temele comune pe care să le rezolve independent toţi elevii clasei, fie temele prin care să ajute grupele de nivel sau pe fiecare elev în parte să se dezvolte la nivelul posibilităţilor lui.

O altă cerinţă pentru organizarea învăţământului individualizat este elaborarea materialelor care vor fi puse la dispoziţia fiecărei categorii de elevi, a fiecărui elev în parte, spre a se asigura progresul lui necontenit. Este utilă elaborarea temelor de dificultate medie, care se dau spre rezolvare independentă tuturor elevilor din clasă, dar ajut mult mai utilă şi mai eficientă este elaborarea temelor diferenţiate, prin care fiecare elev este ajutat să-şi elimine lacunele din pregătirea sa.

Tratarea diferenţiată a elevilor în cadrul orei de matematică se bazează foarte mult pe munca independentă. Munca elevilor cu manualul şi alte cărţi oferă elevilor posibilitatea să-şi însuşească noi cunoştinţe, să-şi formeze priceperi şi deprinderi, să se autocontroleze. ,, Lectura este o materie-instrument, de care fiecare se serveşte o viaţă întreagă” (Cerghit, I., 1980, p. 146) . Prin lectura individuală dirijată în clasă, elevul va fi obişnuit treptat să se desprindă de tutela profesorului. Este posibil ca unele lecţii, la matematică, să fie însuşite de elev din manual după sumare explicaţii date de învăţător, aceasta ducând la cultivarea unor elemente de creativitate şi flexibilitate a gândirii matematice.