Obiective operaționale

OBIECTIVELE OPERAŢIONALE

Sunt obiective care descriu cât mai corect posibil, concret şi clar starea finală a şcolarului, deoarece reprezintă o reflectare a rezultatului învăţării, a progresului în cunoaştere şi acţiune înregistrat de şcolar.

Răspund la întrebarea: ce vreau să facă, practic, elevul pentru a demonstra că a recepţionat mesajul? Sau: Spre ce tind eu ca profesor?

Formularea obiectivelor învăţării trebuie făcută în aşa fel încât să poată fi identificată în comportamentul elevilor, respectiv, în ceea ce ei cunosc şi reuşesc să facă.

Caracteristicile obiectivelor operaţionale

1. sunt centrate pe cel ce învaţă

2. sunt centrate pe rezultat, nu pe procesul complex al învăţării

3. măsurarea achiziţiilor este obiectivă (ce, cât, cum să ştie şi să facă elevul?)

4. conţin comportamente concrete (observabile) şi nu vagi (presupuse)

Deoarece obiectivele operaţionale stabilesc în termeni observabili şi măsurabili modificările cognitive şi acţionale pe care trebuie să le înregistreze şcolarul în urma situaţiilor de învăţare create de profesor, trebuie să probeze că elevii au suportat/înregistrat aceste modificări.

Formularea obiectivelor operaţionale se va face apelând la verbe de acţiune care să convingă pe profesor că după ce s-a încheiat secvenţa de învăţare vor apare şi se vor manifesta modificările propuse în comportamentul şcolarului.

Formularea obiectivelor operaţionale (operaţionalizarea obiectivelor)

Din punct de vedere pedagogic, operaţionalizarea este o sarcină educativă a cadrului didactic, enunţată explicit, care cere să se facă posibilă trecerea de la finalităţi abstracte (ideal, chiar scop), spre unele din ce în ce mai specifice, încât modificările personalităţii să se concretizeze în comportamente observabile, educatorul având posibilitatea de a aprecia ce/cum gândeşte, ce simte, ce este capabil să facă şcolarul la un moment dat.

Practic, a operaţionaliza un obiectiv înseamnă a stabili o situaţie în care cel care învaţă face dovada că a atins acea performanţă.

Acţiunea de operaţionalizare a obiectivului didactic este facilitată în multe situaţii de: existenţa unor baremuri (la pregătirea fizică, de exemplu) sau de posibilitatea de a observa şi măsura anumite comportamente (executarea corectă a unor mişcări, montarea unei piese, realizarea unei experienţe de laborator, realizarea unei proiecţii didactice).

Aşa stând lucrurile, formularea standard a unui obiectiv operaţional poate fi următoarea: “La sfârşitul activităţii, elevii puşi în situaţia de ……../având acces la ….…./ după citirea textului ..….../ utilizând …… etc., vor fi capabili să ………; obiectivul se consideră atins dacă …………”

TEHNICI SAU PROCEDURI DE OPERAŢIONALIZARE

Când operaţionalizează obiective, profesorul se întreabă:

- spre ce tind?

- cum ajung acolo?

- cum voi şti când am ajuns?

Cele mai eficiente procedura de operaţionalizare aparţin lui Robert Mager şi lui Gilbert de Landsheere. Noi vom prezenzta în continuare procedura lui R. Mager.

Procedura lui R. Mager – presupune operaţionalizarea în 3 paşi (acţiuni succesive):

1. COMPORTAMENTUL – identificarea comportamentului final, în termeni de performanţe/rezultate, pe care instruirea încearcă să le realizeze (= denumirea comportamentului preconizat) exprimat concret, în termeni de acţiune (a se vedea inventarul verbelor de acţiune de la sfârşit)

2. CONDIŢIILE DE REALIZARE A COMPORTAMENTULUI – descrierea condiţiei (externe/interne) în care aşteptăm să se producă comportamentul dorit (sunt condiţii de producere a comportamentului final).

Cerinţa de formulare a condiţiilor trebuie înţeleasă în sensul că fiecare cadru didactic trebuie să precizeze ce materiale sau ce cadru de acţiune îi sugerăm celui ce se instruieşte pentru a-l ajuta să demonstreze că şi-a însuşit un anume comportament.

În formulare trebuie incluse informaţii / instrucţiuni asupra a ceea ce este permis sau nu. Dintre formele cele mai des utilizate sugerăm:

- „dându-se o listă de…”

- „fără a folosi notiţele…”

- „confruntat cu…”

- „având acces la…”

- „în următoarele circumstanţe…”

- „fără a utiliza…”

- „cu ajutorul…”

- „pornind de la…”

- „pe baza…” etc.

3. CRITERIUL DE REUŞITĂ – descrierea nivelului de realizare a performanţei, necesar pentru ca să fie acceptat comportamentul dobândit (criteriul de reuşită/de evaluare); indică performanţa-standard de obţinut.