Abuzul de Droguri

În societatea româneascǎ drogurile şi-au făcut apariţia imediat dupǎ evenimentele din 1989, când tranziţia la o societate democraticǎ a adus nu numai libertatea cuvântului dar şi importante probleme de sǎnǎtate publicǎ, precum consumul de droguri ilegale. România a devenit în acel moment un punct de interes pentru traficanţi de droguri.

Toleranţa şi/sau neputinţa autorităţilor de a controla traficul de substanţe psiho-active de la graniţe şi de pe teritoriul României, scǎderea nivelului de trai al populaţiei, politica traficanţilor de a oferi uneori pe nimic noul produs, au fǎcut ca România sǎ devinǎ foarte repede şi o ţarǎ consumatoare, o ţarǎ în care traficul de stupefiante a devenit din ce în ce mai organizat în care numǎrul consumatorilor de droguri a crescut de la an la an. Astfel consumul pare sǎ fi atins în prezent un nivel suficient încât sǎ încurajeze în continuare traficul de stupefiante în România.

În perioada iunie-decembrie 1996, au fost internate în Centrul Pilot Naţional de Toxicomani 185 de persoane toxicopendente, dintre care 79 erau consumatori de heroinǎ, cocainǎ şi canabis. Media de vârstǎ a consumatorilor era între 20 şi 22 de ani. În anul 1997, numǎrul de internǎri a ajuns la 430, 279 fiind dependenţi de heroinǎ. Vârsta medie a consumatorilor a început sǎ scadǎ între 19 ani, iar numǎrul pacienţilor aratǎ cǎ 10,68% dintre elevii de liceu au consumat droguri ilegale, distribuţia pe criteriul sexului fiind de 6,9% bărbaţi şi 3,78% fete. Eşantionul a cuprins trei categorii de consumatori:

- cei care au declarat cǎ au luat droguri (au încercat) o singurǎ datǎ;

- consumatori ocazionali;

- persoanele toxico-dependente (consum zilnic)

Drogul este o substanţǎ sau un amestec de substanţe naturale sau sintetice, având acţiune psihotropǎ (asemeni unui sedativ sau stimulant) asupra sistemului nervos central, intensificând unele procese (apar halucinaţii auditive sau vizuale) şi eliminându-le pe altele (durerea fizicǎ, moralitatea).

De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor omul a încercat sǎ trateze rǎul, sǎ fugǎ de preocupaţii, de tristeţe şi sǎ aibǎ experienţa sacrului, experienţǎ creatǎ de el însuşi cu ajutorul drogurilor. Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante, produse minerale care sǎ aibǎ fie o acţiune plǎcutǎ, fie sǎ înlǎture durerea, fie erau utilizate în cadrul unor ceremonii sau ritualuri, fie utilizate în scopuri terapeutice. Cert este cǎ toate drogurile au la început un efect pozitiv, “benefic” pentru individ, de îndepǎrtare a durerii, foamei, oboselii.

Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetalǎ şi sunt cunoscute din antichitate: opium (extras din mac), haşiş, marijuana etc. Pornind de la extrasele din aceste plante, prin semisintezǎ sau direct prin sintezǎ s-a ajuns la produşi noi, mult mai activi, care la început au avut un efect benefic în anestezie şi dezvoltarea rapidǎ a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active au fost de la bun început sintetizate în laborator (cum ar fi LSD-ul). Multe din substanţele considerate droguri sunt medicamente care sunt distribuite cu destulǎ rezervǎ, fiind necesare reţete, dar în general sunt destul de accesibile. Consumul regulat de droguri şi intoxicaţie cronicǎ voluntarǎ cu acestea, determinǎ farmacodependenţǎ (toxicomanie).

Pentru a caracteriza toxicomania prezentǎm mai jos câteva referiri la reacţiile faţǎ de substanţele toxice:

- Reacţiile adverse sunt efecte nocive, nedorite care apar după administrarea de substanţe în doze normale în scop terapeutic; tot aici sunt incluse şi reacţiile alergice;

- Reacţiile toxice sunt acele tulburǎri care se datoreazǎ efectelor directe ale administrǎrii unui toxic;

- Reacţiile de rezistenţǎ se caracterizeazǎ prin scǎderea efectelor dupǎ administrǎri repetate. Dintre acestea cele mai importante sunt:

- toleranţa caracterizatǎ prin obţinerea de efecte tot mai mici dupǎ administrǎri repetate de toxic.