Brainstorming

Brainstorming inseamna a utiliza un set de reguli si tehnici specifice care incurajeaza si pun in miscare idei noi care, in circumstante normale, nu ar fi existat. Este totodata si o tehnica care maximizeaza abilitatea de a genera noi idei, prin crearea unei stari de spirit optime in vederea generarii acestora.

In 1941 Alex Osborn, care lucra intr-o agentie publicitara, si-a dat seama ca intalnirile de afaceri conventionale erau inhibitoare pentru crearea de idei noi si a propus anumite reguli pentru a ajuta la stimularea lor. El cauta reguli care sa ofere oamenilor libertatea in gandire si actiune pentru a emite si releva idei noi. “A se gandi la” a fost initial termenul folosit pentru a descrie procesul pe care el l-a dezvoltat, si care in timp a devenit cunoscut ca “brainstorming”. El a descris brainstormingul ca fiind “tehnica manageriala prin care un grup incearca sa gaseasca o solutie la o problema specfica prin combinarea tuturor ideilor emise spontan de membrii sai”.

Principalele reguli cu care Osborn a venit sunt:

i). neadmiterea in timpul sesiunii a niciunei evaluari, aprecieri, judecati critice a ideilor exprimate;

ii). cantitatea conteaza si nu calitatea ideilor;

iii). preluarea si dezvoltarea ideilor altora;

iiii). admiterea si solicitarea formularii de idei indiferent cat de neobisnuite ar fi, indraznete sau chiar indepartate de subiect.

A descoperit astfel ca atunci cand aceste reguli sunt urmate, mult mai multe idei se emit si un numar mai mare de idei originale au determinat un numar mai mare de idei folositoare. Cantitatea a produs calitate.

Folosindu-se aceste reguli, inhibitia naturala a oamenilor s-a redus, inhibitie care i-a determinat sa nu isi expuna idei despre care se temeau ca vor fi catalogate drept gresite sau stupide. Osborn a descoperit de asemenea ca generarea de idei “neobisnuite si indraznete” a dus la aparitia unor idei folositoare, deoarece au schimbat modul in care oamenii gandesc.

Dezvoltarea acestei tehnici originale a fost revolutionara si a schimbat, de atunci, lumea noastra.

De cand s-a nascut in 1941, brainstormingul s-a raspandit in intreaga lume. Tehnica, insa, din pacate, este adesea aplicata ineficient datorita unei gresite pregatiri sau a lipsei accesului la o buna pregatire. Totusi se foloseste in departamentele marilor companii, organizatii guvernamentale si de caritate, oamenii descoperind, astfel, noi solutii la problemele lor si creand noi oportunitati pentru companiile in care lucreaza si pentru carierele lor.

Putem privi aceasta tehnica fie ca o experienta holistica daca suntem in mod natural creativi, sau daca suntem in mod natural logici, ca un proces de urmarire a unor reguli logice care ne vor stimula creierul pentru a gandi si vedea problema dintr-unul sau mai multe unghiuri diferite.

Ca metoda de stimulare a creativitatii, brainstormingul sau « asaltul de idei » consta in emiterea unui numar cat mai mare de idei privind modul de rezolvare a unei probleme, astfel incat in cadrul sau prin combinarea lor se va obtine solutia optima.

In vederea obtinerii acestor idei e nevoie de stimularea si dezvoltarea creativitatii in cadrul grupului, urmarindu-se crearea unei atmosfere permisive, prin inlaturarea evaluarii ideilor emise si eliberarea participantilor de inhibitie, frica de a nu gresi, ducand la o reactie in lant si la producerea de asociatii noi de idei diferite.

Brainstormingul se deruleaza sub forma unei reuniuni a unui grup restrans de persoane, 5-12, cat mai eterogene din punct de vedere al pregatirii si ocupatiilor. Grupul se intruneste sub conducerea unui coordonator, care are rol de animator si moderator in acelasi timp, functie de cum evolueaza desfasurarea reuniunii. Durata optima de desfasurare a brainstormingului este de 15-45 minute.

Regulile (largite) de desfasurare ale brainstormingului se aduc la cunostinta participantilor si acestea sunt:

1. stabilirea problemei care se constituie in subiectul sesiunii; problema trebuie determinata cu precizie, trebuie sa fie limitata si foarte bine conturata;

2. cadrul de desfasurare a sedintei trebuie sa fie unul corespunzator crearii atmosferei permisive (mobilier, sonoritate etc.);