Creativitatea

Conform Dicționarului de psihologie, creativitatea este dispoziția spontană de a inventa și a crea, care există în fiecare persoană, la toate vârstele. Irwin Taylor a analizat peste 100 de definiții ale creativității. Problemele creativității au fost puse frontal în 1950 de către J. P. Guildford în calitate de președinte al Asociației Psihologilor Americani. Deși prezentă activ în conduite, creativitatea se exprimă și se dezvoltă în strânsă dependență de mediu socio-cultural.

Conceptul de creativitate

A crea înseamnă a produce ceva nou în opoziție cu ceva vechi, uzual, banal. Noutatea poate fi evaluată gradual, după cota de originalitate. Cota de originalitate corespunde distanței dintre produsul nou și ceea ce preexistă ca fapt cunoscut și uzual în domeniul respectiv. Când spunem despre o persoană sau o activitate că este creativă ne referim la faptul că poate „produce” rezultate ce încorporează anumite note de originalitate.

Termenul de creativitate, termen foarte general, a fost introdus de psihologia americană pentru a-1 înlocui pe cel mai restrictiv, de talent. Și creativitatea, și talentul au ca notă comună originalitatea, dar talentul corespunde numai creativității de nivel superior, pe când termenul de creativitate include și creativitatea de nivel mediu și chiar inferior. Fără a nega eficiența talentului, marele avantaj pe care-1 prezintă termenul de creativitate este că recunoaște existența în fiecare om a unui grad de creativitate ce poate fi dezvoltat și valorificat.

Activitatea creativă

Orice subiect dispune de un potențial creativ și fiecare dintre structurile psihice poate pune în evidență unul sau mai multe aspecte ale acestui potențial (creativ). Chiar și la nivelul inferior al comportamentului, comportamentul senzorio-motor, constatăm aspecte creative. A percepe înseamnă a explora selectiv obiectul perceput, implică o cunoaștere preferențială a unor însușiri relevante și semnificative ale lumii concrete. Orice proces de cunoaștere implică un proces de adaptare a structurilor noastre cognitive la caracteristicile realității explorate. Complexitatea obiectului ne obligă să ne restructurăm felul de a percepe și să ne îmbogățim bagajul de reprezentări. Auzul se rafinează numai ascultând muzică, văzul este „educat” de pictură (M. Ralea).

Activitatea și valorificarea superioară a potențialului creativ are loc îndeosebi la nivelul gândirii. La om, procesul generării de noi cunoștințe și utilizare a experienței în situații noi este în bună măsură un proces de re-gândire. Se ajunge la noi idei sau proiecte prin transformări și recombinări ale datelor cognitive de care subiectul dispune, prin implicarea schemelor operaționale ale gândirii.

Domeniul în care gândirea este capabilă de maximă performanță este rezolvarea de probleme. Pentru procesul creativ, mai importantă decât rezolvarea de probleme este punerea de noi probleme.

J. P. Guildford a pledat pentru importanța gândirii divergente (cu mai multe soluții) în procesul de creație, în timp ce alții (precum Einstein) au considerat că nu gândirea joacă rolul principal în creație, ci imaginația, care prin capacitatea ei de a combina reprezentările și de a valorifica asociațiile care apar în zona subconștientului și inconștientului amplifică potențialul creativ al personalității mai mult decât o poate face gândirea. Nu în ultimul rând, un rol important în procesul creativ îl au afectivitatea, motivația și voința. Aceste procese psihice oferă susținerea energetică, fiind factorii activatori ai creativității.

Niveluri de creativitate

A. L. Taylor propune să se distingă cinci niveluri de creativitate

Creativitatea expresivă se manifestă atunci când are loc o liberă și spontană exprimare a persoanei, fără preocupări de utilitate sau valoare, ca în cazul desenelor realizate de copiii mici.

Creativitatea productivă, când persoana și-a însușit priceperi și deprinderi care permit să producă lucruri utile, dar în care specificul ei să fie slab exprimat. Este cazul unei țesătoare de covoare și a oricărui muncitor calificat, ei punând în practică tehnici cunoscute, originalitatea fiind minimă.

Creativitatea inventivă face posibile invențiile, îmbunătățirile aduse produselor, aparatelor, suficient de importante pentru a fi brevetate și difuzate în producție. Inventatorii sunt destul de numeroși. În Japonia, de pildă, se înregistrează în fiecare an peste 100.000 de invenții.

Creativitatea inovatoare duce la modificări ale principiilor ce stau la baza unui domeniu, la noi modalități de exprimare, specifice talentelor. E caracteristică unei minorități, unei elite.

In fine, creativitatea emergentă se manifestă la omul de geniu care revoluționează un domeniu științific, ori la creația artistică, deschizând noi căi de abordare, așa cum a realizat A. Einstein în fizică sau L. van Beethoven în muzică.