Formarea și Dezvoltarea Aptitudinilor pentru Arta Plastică

“Desenul înseamnă punerea unei linii în jurul unei idei.”

Termenul “aptitudine” se bucură de o varietate și o vechime destul de evidentă. Odată cu dezvoltarea istorică a psihologiei a evaluat și acest termen.

Deși au existat preocupări pentru explicarea aptitudinilor încă din antichitate, aptitudinea ca noțiune științifică devine obiect de studiu abia o dată cu dezvoltarea psihologiei experimentale și diferențiale. Una dintre cele mai vechi definiții tratează aptitudinile ca fiind niște calități ale sufletului uman, un ansamblu de procese și stări psihice.

Definiția actuală a aptitudinilor ne comunică că ele reprezintă niște însușiri psihice și fizice relativ stabile, care conferă activităților eficiență, fiind suportul psihologic important al randamentului înalt și al realizării cu succes a activităților.[1/112]

După Savca aptitudinile reprezintă realizarea cu success a diferitilor activități ce sunt determinate de prezența unei însușiri de personalitate. Aptitudinile sunt o totalitate de dispoziții ale persoanei ce corespunde cerințelor de relizare a anumitor activități la nivel superior. Din cele expuse conchidem că prezența aptitudinilor într-o anumită activitate se remarcă după următoarele indice:

1. rapid și facil, fără efort vizibil se însușesc abilitățile necesare pentru realizarea unei activități noi;

2. activitate în cauză se efectuează la un nivel calitativ superior.[2/134]

Pentru ca aptitudinile să iasă în vileag este rațional că de la vîrsta cea maia fragedă copilul să fie antrenat în diverse activități cu prezența aptitudinilor care urmează să fie dezvoltate.[5/193]

Aptitudinile constitue latura instrumentală și executivă personalității. Este o instrumentație psihică: uneori se spune despre inteligență că este tăioasă sau pătrunzătoare, se vorbește despre finețea auzului, despre urzeala imaginației, despre concentrarea și distribuitatea atenției etc.

Aptitudinile sunt subsisteme sau sisteme operaționale, superior dezvoltate, care mijlocesc performanțe supramedii ăn activitate. Aptitudinea arată ce poate individul, iar nu ce știe el. Un om este inteligent în măsura în care extrage dintrun minimum de cunoștințe un maximum de efect.[3/167]

Meritul de a înainta problema analizei structurale a aptitudinilor pentru tipuri concrete de activitate îi aparține lui B. M. Teplov.

Obervăm că cercetarea structurii aptitudinilor permite a răspunde la numeroase întrebări legate de depistarea și dezvoltarea capacităților de realizare a unei abordări individuale a elevilor în educație și instruire. Anume sub aceste aspecte se pune problema structurii aptitudinilor pentru arta plastică.

După Teplov proiectarea și realizarea unei lucrări de artă plastică este imposibilă fără o imaginație dezvoltată, care se manifestă în combinare, accentuare și tipizare. Importanța memoriei vizuale, indispensabil legată de imaginație, este condiționată de faptul că anume pe baza ei se produc asociațiile, fără de care este imposibilă perceperea și gîndirea imaginativă.

O condiție necesară pentru creația artistică este imotivitatea, care determină atitudinea artistului față de obiectul reprezentat și caracterul activității lui.

Operele de artă reprezintă o imagine artistică a obiectului, ele exprimă nu numai viața dar și atitudinea aristului față de respectivul obiect. Această constatare a servit psihologilor ca pretext pentru diverse interpretări ale aptitudinilor pentru arta plastică.

În urma studierii literaturii și rezultatelor cercetărilor realizate de savanți, psihologi sa ajuns la concluzia că un factor important în dezvoltarea aptitudinilor pentru arta plastică esste interesul, care face parte din sistemul factorilor motivaționali, participînd la motivația comportamentului și stimularea acestuia.[4/31]