Psihologia Cuplului

A convietui langa cineva este mult mai dificil decat a trai de unul singur. La inceput, cand totul este bine si frumos, cand predomina armonia si fericirea, nu avem detasarea si obiectivitatea necesara pentru a sesiza anumite diferente si obstacole ce apar in viata noastra. Devenim lucizi doar in momentul in care pasiunea si sentimentul se afla in faza descendenta si suntem ajunsi din urma de monotonie si rutina. Obstacolele si greutatile ce trebuiesc depasite apar la fiecare pas, fiind aproape interminabile. Iluzia fericirii este intretinuta de starea initiala de amorezare, care odata depasita, ne aduce in fata nemultumirilor, problemelor, neajunsurilor, dorintei de depasire si autodepasire.

In momentul in care simtim ca nu mai facem fata situatiei, suntem tentati sa abandonam tot si sa o luam eventual de la capat, caci ni se pare mult mai usor sa ne avantam intr-o noua relatie decat sa o refacem pe cea veche. Egocentrismul fiecaruia dintre noi ne face sa vedem in partenerul de langa noi un pion menit sa ne satisfaca noua toate cerintele, sa ne ghiceasca chiar si cele mai ascunse dorinte, uitand ca si acesta este de asemenea o persoana cu aspiratii si sentimentele ce trebuiesc la randul lor satisfacute.

Avand vesnic nevoie de cineva si nefacand fata situatiilor de unii singuri, alegem parteneri la intamplare, plictisiti de cautare si nerabdatori, fara sa mai tinem cont de idealurile stabilite candva in adolescenta.

Oamenii se observa intre ei, se selecteaza, se cunosc superficial, se destainuie partial unul altuia, punand astfel bazele relatiei afective propiu-zise. De cele mai multe ori aceste etape nu sunt parcurse, datorita teamei de a fi respins Alegerea partenerului are la baza, in general, o combinatie intre nevoia de stabilitate afectiva si materiala, imbunatatirea statutului social si dorinta de implinire pe plan sexual

De-a lungul timpului, felul in care era ales partenerul conjugal difera foarte mult. In societatile traditionale, casatorile se faceau rational, in functie de statusul social si situatia materiala. Astfel, decizia de casatorie era dificila, alegerea revenind familiei de apartenenta. Astazi criteriile difera, ele sunt de natura socio-afectiva, sexual-afectiva, de comunicare, de autorealizare prin intimitate. Parintii nu mai au un rol in alegerea partenerului(ei). Inainte, intemeierea familiei se baza pe criterii financiare, dorinta de a naste copii, de a intra in randul normalitatii, acum acestea nu mai au aceasi importanta. Normalitatea se poate exprima si prin celibat (sau prin relatii cu persoane de acelasi sex), nasterea copiilor este doar o optiune, majoritatea femeilor sunt independente din punct de vedere material, incadrandu-se in sfera muncii, iar satisfacerea sexuala poate fi obtinuta si in afara casatoriei. Principala ratiune a casatoriei ramane astfel realizarea unei persoane prin dragoste si prietenie. Ei se casatoresc datoriata comapatibilitatii sexuale, fugii de singuratate, siguranta financiara, nevoia de prieten, tovaras, fuga de constrangerile parentale, dorinta de a fi important pentru cineva etc.

Initial, in adolescenta, ne intocmeam o lista orientativa, care sa contina idei referitoare la aspectul exterior, la trasaturile de personalitate, starea materiala, credinte si valori, interese, aptitudini, si abilitati, sperante si dorinte. Toate acestea erau foarte clarificate in mintea si in sufletul nostru incat aproape ne imaginam persoana respectiva in fata ochilor. In schimb, cu timpul, am invatat sa facem compromisuri…

B. Murstein distinge trei stadii succesive in procesul adoptarii deciziei maritale :

a) stadiul stimulilor in care prima impresie este foarte puternica si se pune mare pret pe atractia fizica si interpersonala;

b)stadiul valorilor in care descopera daca atitudinile si credintele lor sunt compatibile ;

c)stadiul rolurilor in care cei doi testeaza compatibilitea teoretic descoperita ca sa vada daca se potrivesc.