Rolul managementului resurselor umane în contextul schimbării

Conceptul de organizație bazată pe cunoaștere își are originile în anii 1984-1988; cunoscută și sub numele de organizație ”post-industrială”, Huber (1984)

Holsapple și Whinston (1987) definesc organizația bazată pe cunoaștere drept ”o colectivitate de lucrători cu muncă de concepție, interconectați printr-o infrastructură computerizată”

Drucker (1988) tratează firma bazată pe informații ca reprezentând modelul organizațional al secolului al XXI-lea și îi preconizează principalele caracteristici : componența dominată de profesioniști, numărul redus al nivelurilor intermediare de conducere ierarhică, asigurarea coordonării prin mijloace de factură non-autoritară (standarde, norme, reguli de cooperare etc.)

Caracteristici: cei ”3 I”

- inovare (crearea de cunoștințe noi)

- învățare (asimilarea de cunoștințe noi)

- interactivitate partenerială referitoare la cunoaștere

Caracteristici ale demersului managerial în lumina paradigmelor organizaționale alternative

Criterii de comparație Paradigma

Organizația bazată pe control și autoritate Organizația bazată pe cunoaștere

Obiectul demersului Resurse clasice, active tangibile, activități programate Sisteme și procese bazate prioritar pe active intangibile

Logica dominantă Logica postului de lucru și a organizării formale Logică axată pe competențele organizaționale ca surse de performanță

Orientarea în timp Retrospectivă (control și evidență) Prospectivă (angajare în proiecte)

Natura demersului Preponderent ameliorativă, cu accent pe continuitate în sisteme existente Preponderent constructivă, cu accent pe conceperea și pilotarea schimbărilor

Modul de practicare Rutinier, impersonal ; centrare pe aspecte faptice Creativ, personalizat ; centrare pe aspecte conceptuale și strategice

Modul de concretizare Intervenție corectoare de abateri ; comportamente reactive Intervenție transformatoare bazată pe proiecte ; comportamente proactive

ORGANIZAȚIILE

- Sunt sisteme socio-umane complexe

- sunt întotdeauna condiționate de cunoaștere, cel puțin la nivelul comportamentelor individuale ale membrilor lor

- aceștia conștientizează, într-o măsură mai mare sau mai mică, relațiile dintre scopuri, mijloace și rezultate, precum și pe cele dintre organizație și ambientul ei

- Membrii comunică pentru a putea interacționa coordonat

- își elaborează propriul comportament raportat la norme și valori comune

Organizațiile bazate pe cunoaștere

- fondul de cunoștințe este înțeles drept principala resursă a organizației, decisivă pentru performanța ei strategică globală ;

- procesele intelectual-intensive devin nu doar preponderente, ci și determinante pentru funcționarea organizației;

- organizația structurează, pentru actorii individuali și colectivi, solicitări, roluri și responsablități noi privitoare la gestionarea cunoașterii și a proceselor legate de ea ;

- cultura organizațională instituie consensual repere normative pentru perenitatea valorilor legate de creativitate, competență, învățare, comunicare ;

- aspectele referitoare la cunoaștere capătă un rol esențial în afirmarea identității organizației, integrității și coerenței acesteia