Teologia Sfintelor Taine

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Iisus Hristos și încredințate Bisericii, prin care se împărtășește credinciosului harul Sfântului Duh. Săvârșitorul Sfintelor Taine este Hristos prin slujitorii săi: episcopi și preoți.

Necesitatea Sfintelor Taine este de netăgăduit, pentru că împărtășesc harul lui Dumnezeu care este condiția obligatorie pentru mântuire.

Locul săvârșirii, de obicei în biserică.

Numărul Sfintelor Taine în Biserica Ortodoxă este de șapte.

Cele șapte Sfinte Taine sunt singurele mijloace de împărtășire a harului. Ele sunt necesare oricărui creștin pentru mântuire și sunt următoarele:

1. Botezul - este Taina prin care omul, prin întreita cufundare în apă și prin rostirea formulei botezului de către săvârșitor, intră în starea harică, curățindu-se de păcatul strămoșesc și devenind membru al Bisericii. Taina Botezului a fost instituită de Mântuitorul Hristos înainte de Înălțarea Sa la Cer, prin cuvintele: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh!” (Matei 28, 19).

2. Mirungerea - este acea Taină prin care noul botezat, îndată după botez, primește harul Duhului Sfânt, spre a se întări și spori în noua viață dobândită prin Botez. „Iar Cel Care ne întărește pe noi și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi” (II Corinteni 1, 21- 22).

3. Sfânta Euharistie (Împărtășania) - este Taina prin care, sub forma pâinii și a vinului, creștinul se împărtășește cu înseși Trupul și Sângele Domnului, prezente în mod real prin prefacerea elementelor la jertfa euharistică de la Sfânta Liturghie. A fost instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină, atunci când luând pâinea a zis: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu , apoi luând paharul și mulțumind, a zis: Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al legii celei noi ” (Matei 26, 26-28).

4. Pocăința sau Mărturisirea - este Taina prin care creștinul, căindu-se de păcatele săvârșite și mărturisindu-le înaintea duhovnicului, primește de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea păcatelor.

Această Taină a fost mai întâi făgăduită de Mântuitorul Apostolilor Săi: „Oricâte veți lega pe pământ vor fi legate și în Cer, și oricâte veți dezlega pe pământ vor fi dezlegate și în Cer” (Matei 18, 18), iar după Învierea Sa a fost instituită ca Taină, când a zis „Luați Duh Sfânt, cărora le veți ierta păcatele se vor ierta lor; și cărora le veți ține vor fi ținute” (Ioan 20, 22-23).

5. Taina Preoției - este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului și prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat, sfințindu-l și așezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericești. Instituirea Tainei s-a făcut de Mântuitorul după Învierea Sa din morți: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, și Eu vă trimit pe voi” (Ioan 20, 21-23).

6. Taina Cununia- Taina prin care un bărbat și o femeie, care s-au hotărât liber să trăiască împreună, primesc prin rugăciunile preotului harul divin care sfințește legătura lor. Familia a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2, 18).

7. Taina Sfântului Maslu - este acea Taină în care, prin rugăciunile preoților și prin ungerea cu untdelemn sfințit, se împărtășește creștinilor bolnavi harul vindecării de bolile sufletești și trupești, precum și iertarea de păcate. Practicarea obișnuită a acestei Taine este arătată la Iacob 5, 14-15: „De este cineva bolnav între voi, să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru dânsul, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și se vor ierta lui”.

Sfintele Taine - mijloace de sfințire și de viețuire în Biserică

Atunci când vorbim despre viața Bisericii trebuie să ne raportăm negreșit la Sfintele Taine.

Acestea sunt lucrări sau acte sfinte văzute, întemeiate de Mântuitorul Hristos și săvârșite de Biserică prin episcopi și preoți ei, prin care se împărtășește primitorului harul dumnezeiesc, nevăzut și mântuitor.

Din punct de vedere liturgic, prin Sfintele Taine putem înțelege slujbele bisericești prin mijlocirea cărora ni se împărtășește, în chip special și prin anumite semne (forme) văzute, harul lui Dumnezeu cel nevăzut, în cele mai importante momente ale vieții noastre.

În legătură cu partea lor văzută, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar fi netrupesc ți-ar da aceste daruri așa cum sunt, netrupești. Dar fiindcă sufletul este împreunat cu trupul, cele duhovnicești ți le dă în semne supuse simțurilor Tainele din fața noastră nu sunt ale puterii omenești. Domnul care le-a săvârșit atunci la cina aceea, Același le săvârșește și pe acestea acum”.

Numărul Sfintelor Taine este de șapte, după numărul darurilor Sfântului Duh: Botezul, Ungerea cu Sfântul Mir (Mirungerea), Împărtășania, Spovedania, Nunta (Căsătoria), Preoția (Hirotonia) și Maslul (Eleoungerea).

Prin urmare, taina este o lucrare misterioasă (așa cum arată și etimologia cuvântului: mistirion sau sacramendum - ceva ascuns, necunoscut și neînțeles) prin care Dumnezeu întărește mădularele Bisericii Sale pentru ca acestea să poată merge împreună spre mântuire.