Consiliul Europei

Introducere

Consiliul Europei este cea mai veche organizaţie politică a continentului; este o organizaţie internaţională cu caracter regional ce a luat fiinţă la data de 5 mai 1949. Ea a fost creată iniţial de un număr de 10 state membre fondatoare şi anume: Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Suedia. În prezent este compus din 46 de state membre plus o serie de state cu statut de observator. Între aceste state membre se regăsesc şi toate statele Uniunii Europene(27). România devine membră in anul 1993.

Statele cu statut de observator sunt: Canada, Vatican, Japonia, Statele Unite ale Americii şi Mexic.

Scopul principal al Consiliului Europei este realizarea unei unităţi mai stânse între statele membre pentru protejarea libertăţilor individuale, libertăţilor politice şi a statului de drept, principiile care constituie fundamentul tuturor democraţiilor autentice şi care influenţează viaţa tuturor europenilor. Toate statele membre au obligaţia de a face ca libertăţile, demnitatea omului şi bunăstarea indivizilor să devină principii ferme ale acţiunilor guvernamentale.

Aşadar, orice stat european poate deveni membru al Consiliului Europei sub condiţia ca el sa accepte principiul supremaţiei dreptului şi să garanteze drepturile omului şi libertăţile fundamentale pentru toate persoanele aflate sub jurisdicţia sa.

Sediul Consiliului este Palatul Europei din Strasbourg.

Finanţare. Consiliul Europei este finanţat de guvernele statelor membre ale căror contribuţii la bugetul Organizaţiei sunt calculate proporţional cu populaţia şi bogăţia lor. Bugetul ordinar al Consiliului Europei pentru anul 2007 era de 197.214.000 euro, contribuţia României fiind de 1.677.108,71 euro (aproximativ 0.8504 %). Pentru 2008, bugetul este de 200,999,600 euro.

Limbile oficiale sunt engleza şi franceza, dar Adunarea Parlamentară utilizează şi germana, italiana şi rusa ca limbi de lucru. În anumite condiţii, celelalte limbi pot face obiectul traducerii în timpul discuţiilor.

Obiectivele Consiliului Europei sunt:

- protejarea drepturilor omului, a democraţiei pluraliste şi a supremaţiei dreptului

- favorizarea conştientizării şi încurajarea dezvoltării identităţii şi diversităţii culturale ale Europei

- căutarea unor soluţii pentru problemele cu care se confruntă societăţile europene(discriminarea minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, protecţia mediului, clonarea umană, sida, drogurile, crima organizată, et.) dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa prin susţinerea reformelor politice, legislative şi constituţionale.*

Organismele Consiliului Europei

Principalele organisme ale Consiliului Europei sunt: Comitetul Miniştrilor, Adunarea Parlamentară, Congresul Puterilor Locale şi Regionale din Europa-constituie un organ consultativ care reprezintă autorităţile locale şi regionale şi un secretariat general compus din 1800 de funcţionari şi condus din septembrie 2004 de către Secretarul General Terry Davis (Regatul Unit al Marii Britanii), fost vice-preşedinte al Adunării parlamentare şi fost preşedinte al grupului socialist din cadrul aceleaşi adunări. Secretarul General este ales o dată la 5 ani.

Comitetul Miniştrilor reprezintă instanţa de decizie a Consiliului Europei. El este alcătuit din miniştrii afacerilor externe ai tuturor statelor membre sau din reprezentanţii permanenţi la Strasbourg.

Comitetul Miniştrilor decide activităţile Consililui Europei. El studiază, de asemenea, cum trebuie acţionat în sensul recomandărilor Adunării Parlamentare şi ale Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa şi în sensul propunerilor diverselor comitete interguvernamentale şi conferinţe ale miniştrilor specializaţi. El adoptă programul de activitate şi bugetul Consiliului.

Deciziile în cadrul Comitetului se referă la toate subiectele politice de interes comun, cu excepţia problemelor privind apărarea: aspectele politice ale integrării europene, dezvoltarea cooperării, apărarea instituţiilor democratice şi protecţia drepturilor omului, altfel spus la toate problemele care au nevoie de soluţii elaborate la nivel european.

Miniştrii afacerilor externe ai statelor membre se reunesc cel puţin e două ori pe an pentru a trece în revistă cooperarea europeana şi actualitatea politică şi pentru a trece în revistă cooperarea europeană şi actualitatea politică şi pentru a da un impuls politic necesar activităţii Organizaţiei.

Fiecare ministru prezidează Comitetul pentru o perioada de şase luni. Schimbarea preşedintelui are loc, în mod tradiţional, o dată la şase luni.

Deciziile Comitetului Miniştrilor sunt transmise guvernelor sub formă de recomandări sau fac obiectul convenţiilor şi acordurilor europene obligatorii din punct de vedere juridic pentru statele care le-au ratificat. Comitetul adoptă şi declaraţiile şi rezoluţiile privind chestiunile politice de actualitate. Pană în prezent au fost elaborate 200 de convenţii.

* Walter Schwimmer. Consiliul Europei. 800 de milioane de locuitori.2001

Comitetul este şi un gardian al valorilor. Statele europene care au aderat la statutul Consiliului Europei se angajează să recunoască principiul supremaţiei dreptului şi al aceluia în virtutea căruia persoanele aflate sub jurisdicţia lor trebuie să se bucure de drepturile omului şi de libertăţile fundamentale. În caz de încălcare gravă a obligaţiilor statutare de un stat membru, Comitetul Miniştrilor poate suspenda dreptul de reprezentare al acelui stat, îl poate invita să se retragă sau poate chiar decide încetarea apartenenţei la Organizaţie.

Comitetul Miniştrilor veghează, de asemenea, asupra aplicării efective a convenţiilor şi acordurilor încheiate între statele membre. *