Metode și tehnici de intervenție în managementul de caz

Hotarul dintre cele două componentede bază ale managementului de caz -evaluarea și intervenția - este greu de a fi stabilit, deoarece cunoașterea cazului nu se oprește la faza de evaluare; pe de altă parte, evaluarea trebuie astfel condusă încât să nu agraveze starea beneficiarului printr-un stil de investigație polițienesc, ci, dimpotrivă, să o amelioreze prin aspectele ei de ordin terapeutic, prin care beneficiarul dobândește încredere în asistentul social. Deci, o evaluare realizată profesionist asigură succesul intervenției.

Intervenția este miezul activitatii asistentului soacial, ea este ceea ce în mod natural urmează după evaluarea subiectului. Intervenția reprezintă “îngrijirea a unui subiect aflat în criză” cu scopul readucerii lui la nivelul de competență șifuncționare adaptativă din pre-criză și de a preveni sau reduce impactul negativ al evenimentului/evenimentelor declanșatoare la care a fost supus (Everly Jr. si Mitchell, 1999) .

Indiferent de doctrina în care se ancorează, intervenția trebuie să conducă la întreruperea lanțului cauzal al crizei (James si Gilliland, 2005) , la stabilizarea emoțională a subiectului, la mitigarea simptomelor, la restaurarea funcționării și la îndrumarea ulterioară a subiectului (Everly Jr., 2000) .

Scopul și principiile intervenției: În ciuda abordărilor diferite, s-a conturat un scop comun al tuturor intervențiilor în criză și anume, restaurarea și îmbunătățirea capacității de adaptare și de coping a individului în fața unei situații neprevăzute, stresante și generatoare de distres.

Asistentul social analizează problemele beneficiarului în contextul întregului sistem social, depășind limitele practicii focalizate pe individ, extinzîndu-și sfera intervenției la niveluri multiple ale acesteia chiar dacă se concentrează asupra unor persoane, unor niveluri, asistenți sociali cuprind totul, urmăresc în timpul intervenției interacțiunile reciproce, consecințele la toate nivelurile sistemului: intrapersonal, familial, interpersonal, comunitar, instituțional și social. Potențialii beneficiari sunt vizualizați pe întreg traseul ce se întinde de la intervențiile asistențiale la micronivel, la nivel intermediar până la cele de la macronivel, de la sistemele mici la cele mari, incluzând chiar și sistemul profesiei de asistent social .Prezentăm mai jos specificarea nivelurilor de intervenție în asistența socială:

- Intervenția asistențială la micronivel se focalizează pe munca cu oamenii la nivel individual, în cadrul familiilor sau al grupurilor mici pentru promovarea unor schimbări în funcționarea personală. În relațiile sociale și în modul în care oamenii interacționează cu resursele sociale și instituționale. Este vorba de anumite forme de ajutor financiar, de adaptare, de consiliere, de formare a deprinderilor de comunicare, terapii etc. Pentru persoane aparte (șomeri, minori delincvenți, tineri dependenți de droguri,copii abandonați, persoane cu handicap, bătrâni singuratici, victime ale abuzurilor de orice fel etc.) sau familii, grupuri mici (familii sărace, cupluri dezorganizate etc.). Deși intervențiile la micronivel determină schimbări în funcționarea individuală, eforturile asistenților sociali sunt îndreptate nu doar spre schimbarea indivizilor. Ei au ca obiectiv și realizarea unor schimbări ale altor sisteme, pentru a facilita ameliorarea funcționării sociale a unui individ sau a unei familii. Aceste activități țin, deci, de lucrul cu sisteme și la alte niveluri.

- Intervenția asistențială la nivel intermediar determină schimbări ale unor grupuri de lucru, echipe, organizații și în rețeaua de servicii. Schimbarea are loc în cadrul organizațiilor și grupurilor formale ce vizează inclusiv structurile, obiectivele sau funcțiile acestora. Dacă de exemplu, lucrând cu copiii săraci, aflăm că aceștia se jenează de faptul că primesc subvenții pentru prânz, deoarece, la cantina școlii, elevii care beneficiază gratuit de masă sunt separați fizic de cei care plătesc pentru prânz, asistentul social îi poate ajuta pe acești copii, intervenind direct asupra politicii școlii întru a schimba situația. Colaborarea cu școala în ceea ce privește practica umilitoare și discriminatorie reprezintă o intervenție la nivel intermediar. Pentru dezvoltarea unor resurse și servicii de calitate este necesar să se lucreze asupra structurii agențiilor și asupra rețelei de servicii sociale.

- Intervenția asistențială la macronivel facilitează schimbările sociale prin munca cu vecinătățile, comunitățile și societatea. Este vorba de promovarea dreptului comunității la o viață normală și funcțională, lipsită de violență, tensiuni psihice, sărăcie materială și spirituală; la sănătatea publică prin identificarea și lichidarea „focarelor de infecție" sanitară sau moral-comportamentală; la viața culturală etc. La acest nivel, asistenții sociali au ca obiectiv realizarea unor schimbări sociale prin organizarea vecinătății, prin planificare comunitară, dezvoltarea localității, educație publică și acțiuni sociale. Declarația unui asistent social în cadrul unei proceduri legislative reflectă o strategie la macronivel, de exemplu, în sprijinul unei politici naționale cuprinzătoare de protecție a familiei. Asistența socială la macronivel ține de asigurarea condițiilor materiale, a cadrului legislativ și instituțional, de formarea resurselor umane (asistenților sociali profesioniști) pentru constituirea și funcționarea normală a sistemului de asistență socială necesar întregii populații.