Centralizarea și descentralizarea în administrația publică

Cap I Introducere

Administratia publica in general se defineste ca fiind activitatea de previziune, informare, pregatire a deciziilor, alegerea variantelor optime si aplicarea acestora, desfasurata de totalitatea organelor, organismelor si institutiile centrale si locale ale statului pentru indeplinirea atributiilor sale.

Problema centralizarii si descentralizarii in administratia publica s-a pus si se pune in orice stat, indiferent de structura sa, de forma de guvernamant si de regimul politic. Orice stat, fiind o putere publica, organizata pe un teritoriu delimitat si recunoscut de celelalte state, are rolul de a reprezenta poporul de pe acel teritoriu dar si de a-i supune rezolvarii interesele atat de diferite de la o persoana la alta sau de la un grup de indivizi la altul.

Pentru a-si indeplini acest rol se formeaza unitati administrativ-teritoriale, reprezentand zone mici sau mari care de-a lungul istoriei au purtat mai multe denumiri cum ar fi: tinut, regiune, oras, judet, comuna, etc.

Luam in considerare articolul 120 privind administratia locala si anume alineatele (1) si (3) care ne precizeaza cu exactitate principiile de baza:

(1)Administratia publica din unitatile administrativ teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.

(3)Autoritatile prevazute la alineatul (1) se pot constitui si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.

Putem sesiza ca administratia publica isi constitue bazele in jurul unor principii, pentru o buna functionare si pentru servirea tuturor intereselor serviciilor publice si se pot ierarhiza in mai multe ramuri sau subdiviziuni.

Cap II Principiul centralizarii

Prin centralizare se asigura unitatea, coeziunea in activitatea organelor administratiei publice, in realizarea mai ales a intereselor generale ale societatii, prin subordonarea organelor inferioare fata de organele superioare.

Centralizarea asigura desfasurarea in cele mai bune conditii a activitatilor autoritatilor administratiei publice, satisfacerea optima a cerintelor sociale, atat generale cat si locale. Mai presupune in acelasi timp subordonare. Subordonarea intre autoritatile administratiei publice se realizeaza in functie de competenta organelor intre care se stabilesc relatii de subordonare.

Cand intr-un stat toate normele juridice se aplica pe intregul teritoriu dintr-un centru unic, se realizeaza o centralizare completa, iar daca toate normele juridice se aplica si sunt proprii numai in anumite circumscriptii aministrativ-teritoriale se poate vorbi de o descentralizare completa.

Se poate afirma ca statele utilizeaza un regim centralizat sau descentralizat doar partial. Astfel, in practica, reglementarea satisfacerii intereselor locale se face prin norme juridice locale, aplicabile numai in anumite unitati administrativ-teritoriale, norme adoptate in temeiul legii.

Prin centralizare se defineste atat problema raportului statului cu colectivitatile locale, cat si o metoda de organizare a administratiei statului.

Daca un stat este astfel organizat incat satisfacerea intereselor locale sau sociale se face prin servicii publice, depinzand direct de autoritatea publica centrala si a caror titulari sunt numiti de catre aceasta, acel stat este centralizat. Prin centralizare se intelege regimul administrativ in care autoritatile publice de specialitate si cele locale sunt numite de autoritatea publica centrala,fiind subordonate acesteia.

In sistemul centralizarii, autoritatea publica centrala ia deciziile si exercita conducerea, iar autoritatile locale raporteaza si executa deciziile primite de la centru.

Sub forma sa riguroasa,centralizarea nu recunoaste colectivitatilor umane locale dreptul de a se administra, numai statul, prin functionarii sai publici si prin bugetul sau, isi asuma pentru intreg teritoriul national, satisfacerea cerintelor de interes general. Acest sistem nu exclude organizarea teritoriului statal in circumscriptii administrative.

Intr-un regim centralizat pur se organizeaza circumscriptii teritoriale, dar nu se acorda autonomie colectivitatilor locale. Circumscriptiile administrative sunt parti ale teritoriului national ce servesc drept cadru pentru deconcentrarea diferitelor servicii ale statului si care nu beneficiaza de personalitate juridica, nu sunt subiecte de drept. In sistemul centralizat trebuie sa se tina seama de realitatle sociale ,de existenta unor comune, orase ,centre de viata naturala rezultate ale istoriei pe care regimul administrativ constituit urmeaza sa le serveasca. Statul centralizat recunoaste existenta colectivitatilor umane locale, care au cerinte specifice, dar el le numeste si conduce functionarii publici si institutiile care administreaza aceste colectivitati umane.