Dreptul consumatorilor

1. Scurta introducere

Concurența este considerată neloială atunci când activitatea comerciantului se realizează prin folosirea de procedee nelegale, contrare uzanțelor comerciale .

Procedeele care caracterizează concurența neloială sunt numeroase. Acestea, fie acte, fie fapte contrare legii și uzanțelor cinstite, pot fi grupate în infracțiuni, contravenții și/sau delicte civile.

Într-o perioadă economică dificilă, data fiind situatia pandemica cu care ne confruntam de cativa ani, supraviețuirea pe piață a devenit pentru mulți comercianți un scop, pentru a cărei realizare sunt dispuși să pună în luptă orice mijloace, chiar și unele mai puțin “ortodoxe”.

Deoarece s-a dorit un mediu concurențial cât mai curat, fiind atât în interesul consumatorilor, care vor beneficia de produse și servicii de calitate, ca urmare a liberei și loialei concurențe, cât și al comercianților, practicile de concurență neloială au fost sancționate încă din anul 1991, prin Legea 11 privind combaterea concurenței neloiale, care a suferit, de-a lungul timpului, numeroase modificări și completări.

Cea mai recentă modificare a intrat în vigoare la data de 5 septembrie 2014 și a fost adusă prin Ordonanța Guvenului nr. 12/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 586 din 6 august 2014.

2. Practicile comerciale incorecte

Lupta dintre comercianti care se da permanent pentru acapararea unor segmente ale pietei, dar mai ales in perioade de boom economic, poate duce la prezentari, reclame si mecanisme de marketing ingenioase si eficiente, dar si la metode ilegitime de capturare a clientelei si la practici incorecte ale comerciantilor, care sunt inversul uzantelor comerciale corecte si cinstite, inalcand principiul general al bunei-credinte si, de aceea, fiind sanctionate si combatute de legislatie.

În perioada contractării este posibil ca un consumator sa aiba nu numai încredere nelimitata (vecina cu naivitatea) in comerciant, dar si nevoia de a-si depasi conditia unui nivel de trai pe care il considera, justificat sau nu, necorespunzator. Consumul generat de imprudenta consumatorului dar, mai ales, de invitatia permanenta la consum imbracata in toate metodele directe sau subliminale de persuasiune in vederea achizitionarii, metode caracteristice consumerismului construit de comerciantii presati de nevoia de crestere economica permanenta, poate fi periculos pentru consumator si pentru comerciant, deopotriva, intrucat poate determina supra-indatorarea sau ruina consumatorului, deci imposibilitatea de plata a datoriilor sale comerciale. Dar cu mult mai periculos este consumul pe credit practicat in masa de persoane cu lichiditati si expectatii de venit reduse. In timp ce va apela la un credit pentru a consuma, simplul particular, presat de nevoia (deseori, artificial indusa prin strategii de vanzari si marketing consumeriste) de a consuma in prezent in considerarea unor venituri viitoare, va avea tendinta de a omite riscurile contractului si, cel mai grav, va ignora faptul elementar al existentei datoriei de a achita pretul produsului sau al serviciului si de a restitui creditul, cu dobanzi (si penalitati, in caz de ne-executare corespunzatoare a contractului). Iar lucrurile pot deveni si mai grave cand aceasta nevoie este încurajată prin mijloace necinstite de persuasiune, prin reclama deceptiva si prin lejeritatea (sau, dupa caz, agresivitatea) cu care instituțiile de credit acorda împrumuturi. Aceste practici care deformeaza comportamentul contractual al consumatorilor, afecteaza si incorseteaza, uneori pana la captivitate, consumatorii, dar ele prezinta si riscul ridicat de a se intoarce impotriva comerciantului, intrucat un debitor ruinat este un debitor lipsa, fiind insolvabil. Mai multi consumatori insolvabili inseamna mai putine sanse pentru comerciant de a-si continua afacerea si, deci, riscul de insolventa sau faliment.

Directiva 2005/29/UE privind practicile comerciale neloiale ale intreprinderilor de pe piata interna fata de consumatori (denumita in continuare Directiva practicilor neloiale), reglementeaza notiunile de practici incorecte sau inselatoare ale comerciantilor si stabileste in sarcina statelor membre obligatia de a asigura mijloace eficiente pentru stoparea si combaterea acestora .

Definitiile date de art.6-7 din Directiva practicilor neloiale sunt preluate aproape ad litteram in Legea nr.363/2007 privind practicile incorecte ale comerciantilor.

In sistemul Codului consumului, in vigoare din 2007, practicile comerciantilor pot insemna atat publicitatea si punerea pe piata a produselor sau serviciilor, cat comportamentul ulterior, pre sau post-contractual, al comercantilor. Din art. 8 rezulta ca “operatorii economici” sunt obligati, printre altele, sa se comporte in mod corect in relatiile cu consumatorii si sa nu foloseasca practici comerciale abuzive.

De o importanta primordiala in acest domeniu este prevederea art. 39 din Codul Consumului, din care rezulta ca statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achizitionarea de produse si servicii, precum si protejarea interesului public general impotriva publicitatii inselatoare si a consecintelor negative ale publicitatii, stabilind conditiile in care este permisa publicitatea comparativa.

Este, de asemenea, esential de observat ca, in baza art. 74 din Codul consumului, in scopul protejarii vietii, sanatatii, securitatii si informarii corecte a consumatorilor, statul poate adopta masuri de interzicere totala sau partiala a publicitatii anumitor produse. Poate fi vorba de produse periculoase prin natura lor, cum ar fi produsele din alcool si din tutun, medicamentele sau substantele si dispozitivele explozive ori inflamabile (art.48 Codul consumului), precum si de produse care nu sunt riscante prin natura lor, dar care capata aceasta caracteristica in urmarea unor evenimente imprevizibile (art.15 Codul consumului).