Pensia și Instituirea Dreptului la Pensie

Pensiile sunt o anumita suma monetara (un produs financiar), iar obtinerea sa si plata catre beneficiari (pensionari) impune organizarea unui sistem specific care sa permita procurarea lor. Experienta istorica a societatii omenesti, cu precadere din secolele XIX si XX, arata ca de fapt s-au pus în functiune sisteme multiple de pensii, iar acestea se diferentiaza dupa o serie de elemente, cum sunt: definirea drepturilor de pensie, constituirea resurselor, organizarea si managementul sistemului, cuantumul pensiilor etc. De asemenea, s-a dovedit ca sistemele respective de pensii au eficacitate diferita în realizarea obiectivului, iar aceasta eficacitate depinde atât de caracteristicile lor interne, cât si de cele ale mediului social - economic - demografic în care functioneaza. În acelasi timp, la unele sisteme de pensii factorul politic poate avea influente hotarâtoare prin deciziile adoptate nu numai în initiere, dar si în modul de organizare si functionare. În unele cazuri influenta politica este benefica, în altele însa nu, sau chiar produce daune importante, mai ales daca în locul fundamentarii tehnice, deciziile respective sunt luate pe criterii ideologice. În fapt, nu cred ca se poate spune ca dintre sistemele de pensii cunoscute ar fi unul net superior celorlalte. Mai degraba avem de-a face cu un grad mai mare de adecvare a unui anumit sistem de pensii la conditiile structurale existente la un moment dat în societate, numai ca aceste conditii se afla în continua schimbare, deci si gradul de adecvare a sistemelor se modifica. De aici rezulta o recomandare de principiu, si anume ca, este de dorit ca în societate sa functioneze mai multe sisteme de pensii bine organizate si performante în raport cu obiectivul ce le revine: o structura multipilon, de sisteme publice si private, organizate în flux si prin fonduri de acumulare. Pe aceasta directie se înscriu multe din actiunile de reforma adoptate în diverse tari în ultima perioada, de 2-3 decenii, caracterizata, dealtfel, si de modificari mai diverse si totodata mai rapide ale conditiilor structurale din societate. Din pacate, nu sunt foarte multe optiuni disponibile pentru reformarea sistemelor de pensii, deoarece ele creeaza interconditionari în timp, pe parcursul mai multor generatii: plata, respectiv drepturile de pensie / obligatiile actuale s-au constituit când beneficiarii lor erau în activitate, iar pentru generatia activa din prezent se creeaza obligatii / drepturi pentru viitoarea perioada. În acelasi timp, aceste reforme sunt obiect al unor dispute politico-ideologice si sociale între partizanii diferitelor sisteme de pensii.

Prin natura lor, de plati sistematice pe întreaga durata a vietii post retragere, pensiile se diferentiaza ca sursa de venit, în primul rând de veniturile din munca, pe care le si înlocuiesc, dar se diferentiaza si de alte venituri obtinute direct de catre o persoana, cum ar fi cele din proprietati, dobânzi bancare, investitii, respectiv primite prin transferuri banesti de tipul asistentei sociale (alocatii, ajutoare), sau donatii, mosteniri, precum si de diverse beneficii temporare legate de munca, din perioada vietii active (indemnizatii pentru concediu de odihna sau de boala, de somaj).

Pe de alta parte, este de consemnat si faptul ca, desi pensiile înlocuiesc veniturile din munca la împlinirea vârstei de retragere, nu trebuie pus semnul egalitatii între beneficiarul de pensie, pensionarul, si persoana inactiva. În realitate, pensia de retragere se obtine la vârste la care multe persoane mai au capacitate de munca (fie ea si diminuata), iar unele dintre ele chiar îsi continua activitatea fie ca salariat, fie ca lucrator pe cont propriu, respectiv întreprinzator.