Management

1.1. Etimologia conceptului de management

Management derivă de la latinescul „manus” (mână) şi reprezintă ca expresie literară „manevrare”, „pilotare”. Cel care manevrează respectiv pilotează organizaţia este managerul. El este cel care participă la organizarea şi realizarea acţiunilor manageriale.

Aşa cum subliniază Al. Graur, de la latinescul „manus” s-a format în limba italiană „mannegio” (prelucrare cu mâna), de unde prin intermediul cuvântului francez „manege”, a trecut în limba română cu semnificaţia de “loc unde sunt dresaţi caii”. Din franceză, cuvântul a fost împrumutat de limba engleză sub forma verbului „to manage” care înseamnă a administra, a conduce. Englezii au derivat apoi „manager” şi „management”, ceea ce înseamnă „conducător” şi „conducere”. În limba engleză verbul „to manage”, cu substantivul derivat „management” a avut iniţial sensul de a struni caii în manej.

Termenul de „management”, provenit din limba engleza, este dominant astăzi datorită succesului formidabil obţinut de firmele americane pe parcursul secolului XX. Acesta a determinat şi dominanţa metodelor, tehnicilor şi instrumentelor managementului organizaţional, dezvoltate în firmele respective, şi preluate prin transfer de „know-how” managerial de către firme şi ulterior organizaţii din întreaga lume şi din toate domeniile vieţii sociale.

Termenul management n-a avut de la început o consacrare în economie. A fost introdus şi folosit la început în administraţie, poliţie, politică, armată şi, abia la începutul secolului al XX-lea, termenul de management îşi găsea consacrarea în domeniul economic, în Statele Unite, unde începe să semnifice conducerea unei afaceri.

Consacrarea definitivă în domeniul economic a termenului de management se datorează contribuţiei în special a două mari personalităţi, care au transmis în economie principii şi reguli ale managementului. Ei au fost: englezul FREDERICK W. TAYLOR şi

francezul HENRI FAYOL.

În anii ’40, un alt specialist, James Burnham, în lucrarea sa „The Managerial Revolution” („Revoluţia managerială”), publicată prima oară la New York în 1941, consacra definitiv termenii de manager şi management, arătând că managerii au devenit un grup social distinct, cu un rol major în cadrul societăţii şi ca orice societate, indiferent de regimul ei politic, are nevoie de manageri valoroşi şi de un management competitiv dacă vrea ca economia ei să prospere în ritm novator şi dinamic.

1.2. Managementul, activitate specializată

Deşi practica managementului este tot atât de veche ca şi civilizaţia umană, managementul a început să fie considerat un tip specific de muncă, desfăşurată la diferite nivele ale organizaţiei cât şi în ansamblul ei, numai la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului al XX-lea. În acea perioadă a început să se înţeleagă şi să se demonstreze că „managerul” deţine un rol special şi îndeplineşte o funcţie distinctă în societate şi în fiecare organizaţie.

Pasul următor a fost dezvoltarea unei ştiinţe unitare a managementului, o teorie a muncii manageriale, care să ţină seama de aspectele tehnice, economice, etice şi de altă natură, ale muncii sociale.

Managementul este o activitate umană distinctă, impusă de accentuarea diviziunii muncii pe măsura evoluţiei şi dezvoltării societăţii omeneşti. Asigurarea unei eficacităţi şi eficienţe sporite a unor grupuri umane organizate tot mai mari ca număr şi volum de activitate impune planificarea, organizarea, decizia, antrenarea, controlul proceselor de muncă de execuţie specifice organizaţiei respective.

Ca activitate umană, managementul a apărut din momentul în care un grup de oameni şi-a propus să atingă, să îndeplinească un obiectiv precis, stabilit anterior, prin acţiune organizată special în acest sens.