Sistemul European de Protecție Privind Drepturile Omului

,,Când se va descoperii că Europa este o mare națiune și patria comună a popoarelor sale, va începe un nou capitol al istoriei mondiale, la fel precum după descoperirea Americii”.

Richard Caudenhove –Kalergi

Problematica drepturilor omului este una dintre temele dominante ale vieții politice actuale și este legată de evoluția problemelor globale ale omenirii (securitatea, pacea, dezvoltarea economică și socială).

Sistemul european de protecție a drepturilor omului constituie cel mai important și complex sistem regional cu privire la protecția drepturilor omului și este format din organisme internaționale regionale precum:

1. Consiliul Europei

2. Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (O.S.C.E.) .

1. Consiliul Europei

Consiliul Europei materializează preocupările mai vechi de realizare a unei Europe unite. Această idee, întâlnită în perioada interbelică sub forma unui proiect al Statelor Unite ale Europei, a prins contur după cel de-al doilea război mondial sub forma instituționalizării prin crearea mai multor organizații europene, prin integrare economică, dar și prin integrare politică .

Consiliul Europei este o organizație internațională cu sediul la Strasbourg (Franța) cu caracter interstatal, care a fost creată la 5 mai 1949 când s-a semnat la Londra Statutul Consiliului Europei. Membrii originari ai acestei organizații au fost: Belgia, Danemarca, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda și Suedia. În prezent, ca urmare a primirii succesive de noi membri în decursul anilor, Consiliul Europei are 40 de membri.

În preambulul Statutului Consiliului Europei se precizează că în concepția statelor membre ,,edificarea păcii bazată pe justiție și cooperare internațională este de interes vital păcii pentru păstrarea societății umane și civilizației”. De aceea, statele fondatoare ale acestei organizații își reafirmă, atașamentul lor pentru valorile spirituale și morale care sunt moștenirea comună a popoarelor lor și sursa reală a libertăților individuale, libertăților politice și a statului de drept, principii care formează baza oricărei democrații autentice”.

Scopul Consiliului Europei, așa cum este definit de statut, este ,,de a realiza o mai mare unitate între membrii săi în scopul salvgardării și realizării idealurilor și principiilor, care sunt moștenirea lor comună și a facilitării progresului lor economic și social. Potrivit statutului, acest scop urmează a fi realizat prin discutarea chestiunilor de interes comun și prin încheierea de acorduri și adoptarea unor acțiuni comune în domeniile economic, social, cultural, științific, juridic și administrativ, precum și prin salvgardarea și respectarea pe mai departe a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.” De notat că organizația nu este competentă a se ocupa de probleme referitoare la apărarea națională, care – după cum se cunoaște – sunt de competența altor organisme europene.

O dispoziție importantă a Statutului este aceea care spune că ,,Participarea membrilor la lucrările Consiliului Europei nu va afecta activitatea acestora în cadrul O.N.U. și al altor organizații sau uniuni internaționale la care ele sunt părți” .

Calitatea de stat membru al Consiliului Europei este condiționat de acceptarea principiilor statului de drept și principiului potrivit căruia fiecare persoană aflată sub jurisdicția sa trebuie să se bucure de drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Totodată, aderarea la Consiliul Europei implică și angajamentul statului de a colabora în mod sincer și efectiv la realizarea scopurilor acestuia. Încălcarea acestor obligații prevăzute de art. 3 al Statutului poate atrage aplicare unor sancțiuni, conform art. 8: suspendarea drepturilor de reprezentare; cererea făcută Comitetului Miniștrilor de a se retrage din Consiliul Europei; încetarea calității de membru al Consiliului Europei prin decizia Comitetului Miniștrilor .