Animația în Turism

Scurt istoric al evoluţiei activităţilor de animaţie în turism

În decursul istoriei marile civilizaţii antice au cunoscut o mare dezvoltare economico-socială şi a tuturor domeniilor culturii, în palatele vremii fiind des asociate cele mai obişnuite activităţi zilnice ca de exemplu servirea mesei sau îmbinatul cu artele frumoase, respective cu muzica şi dansul. De cele mai multe ori acordurilemuzicale se uazeau peste tot pe tot parcursul zilei, ele fiind adaptate în funcţie de evenimente.

În anul 776 î.e.n. s-a organizat prima olimpiadă în Grecia antică, destinată întrecerilor sportive între tinerii aristocraţi, eveniment care a determinat, atunci şi mai mulţi ani mai apoi, o mare mobilizare de oameni, participanţi şi spectatori, dornici să petreacă câteva zile în compania sportului şi al artelor sub înalta protecţie a zeilor Olimpului. Probele sportive se desfăşurau în acorduri muzicale, acorduri care se făceau auzite, de fapt pe tot parcursul desfăşurării evenimentului.

Imperiul roman a rămas în istoria umanităţii şi pentru băile şi termele sale amenajate în municipii, şi în special în zonele în care au fost descoperite şi captate izvoare cu efecte vindecătoare. În aceste amenajări s-a organizat şi servirea mesei, muzica şi dansul fiind nelipsite.

În Evul Mediu primii care au conferit activităţii hoteliere şi rolul de agrement şi animaţie au fost englezii care, o dată cu dezvoltarea hanurilor, au căutat să atragă cât mai mulţi clienţi, utilizând în acest scop şi tehnici de animaţie realizate de proprietari, de familia sa, precum şi prin alte categorii de persoane, cum ar fi de exemplu actorii ambulanţi. Între 1780 – 1825 hanurile din Anglia erau cele mai vestite în lume pentru confortul şi serviciile oferite.

După Revoluţia franceză au avut loc multiple schimbări de ordin social, politic şi economic realizându-se o mare deschidere pentru dezvoltarea turismului. Fluxurile turistice sunt orientate din Anglia spre Franţa, Italia, Austria, Germania şi Elveţia. În această perioadă apar primele hoteluri de lux care oferă servicii complexe, inclusiv agrement şi animaţie, cum sunt: Dolder Grand Hotel – Zurich, Hotel Imperial – Viena, Hotel Vier Jahreszeiten – Hamburg, Hotel Des Berges – Geneva.

Ca urmare a dezvoltării turismului de vacanţă, după anul 1800, iau naştere primele staţiuni balneare, care şi azi şi-au păstrat imaginea de marcă, cum sunt: Mareinbad, Vichy, Weisbaden, Ragaz, Loeche-les-Bains. În aceeaşi perioadă se dezvoltă şi alte zone turistice, cum sunt: Coasta de Azur, sau staţiuni montane precum Zermatt şi St. Moritz situate în Alpi.

În aceste staţiuni hotelurile asigurau pentru turiştii sosiţi în vacanţă multiple posibilităţi de petrecere în mod plăcut a timpului liber, prin activităţi culturale şi sportive.

În America, industria hotelieră s-a dezvoltat puternic începând cu anul 1794, când a fost inaugurată în New York prima construcţie concepută special cu destinaţie de cazare, care a purtat numele de City Hotel, cu o capacitate de 73 de camere. Hotelurile din America s-au dezvoltat după modelul englezesc, dar care s-a dovedit a fi prea rigid şi conservator pentru stilul american. În cele din urmă, noua viziune americană asupra activităţilor hoteliere a triumfat şi a determinat ca la începutul secolului al XIX – lei hotelurile din SUA să fie considerate cele mai bune din lume. Cheia succesului a constat în:

- dezvoltarea hotelurilor de tranzit care mai apoi au devenit hoteluri pentru oamenii de afaceri, oferind servicii specializate pentru aceştia

- crearea unui cadru confortabil în hoteluri şi dezvoltarea serviciilor suplimentare, hotelurile fiind utilizate frecvent ca locuinţe temporare

- dezvoltarea şi diversificarea activităţilor de agrement şi animaţie continuă.

America este locul unde s-a născut şi produsul „Parc de distracţie”, mai apoi dezvoltat la nivel de adevărată filozofie în parcurile tematice. Walt Disney World, realizat în Florida la sfârşitul secolului XX, constituie primul exemplu gigantic de agrement şi animaţie, conceptulca un oraş dintro altă dimensiune, în care din primul moment te rupi de realitatea concretă şi eşti antrenat şi transpus total. Şi de data aceasta modelul american depăşeşte graniţele statale, e adevărat, după mai mulţi ani, urmând să fie aplicat identic sau în variante diferite în mai multe ţări ale lumii.

Dezvoltarea turismului de masă, creşterea accesibilităţii destinaţiilor începând cu anii ’50, extinderea lanţurilor hoteliere şi lansarea conceptului de club de vacanţă după al 6 – lea deceniu au determinat extinderea activităţilor de animaţie şi specializarea acestora.

Fiecare deceniu după anul 1960 a adus ceva nou conceptului de animaţie în special pe plan practic.

Conceptul de animaţie. Tipologie şi tehnici de animaţie

Turismul a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a societăţii umane, ca răspuns la nevoile, aşteptările celor ce au călătorit, aceştia având ca factor declanşator diferite motivaţii. Aşa cum turismul, prin formele sale, s-a dezvoltat, tot aşa au evoluat, în decursul timpului şi componentele acestuia, ca răspuns la continua diversificare a nevoilor specifice ale clienţilor, devenind în unele situaţii chiar un factor declanşator al comportamentului de cumpărare.

Produsul turistic a devenit un univers complex, care înglobează multiple elemente materiale şi imateriale, un ansamblu eterogen de activităţi concretizate în servicii, care antrenează o multitudinede categorii de personal şi îmbină în mod armonios realitatea cu reveirea, obligându-l pe client „să viseze” de două ori acelaşi vis, o dată înainte de a cumpăra produsul şi a doua oară, pentru mai mult sau mai putin timp, după „consumul” acestuia.

Cunoscând realităţile şi tendinţele societăţii moderne, realizatorii de pachete de servicii turistice şi prestatorii de servicii specifice au adaptat oferta pentru a putea răspunde la cele mai exigente şi variate cerinţe ale consumatorilor din turism.