Gastronomia în Arabia

1. Istoria şi evoluţia culturii gastronomice a ţării

Mîncarea arabilor este apreciata în întreaga lume. Simplitatea si savoarea ne fac sa nu uitam prea curand acest fel de mancare. In bucataria arabă nici cel mai simplu fel de mancare nu are acelasi gust cu preparatele gatite in alte colturi ale lumii, cu toate ca au aceeasi denumire.

Triburile calatoreau foarte des si in trecut aceasta bucatarie era in interiorul corturilor. Aceste triburi carau cu ele orez si produse uscate care puteau fi pastrate mai mult timp fara a fi nevoie de conditii speciale de depozitare. Datorita conditiilor de clima si varietatea formelor de relief, in Orientul Mijlociu se pot planta diferite tipuri de mirodenii. Bucataria orientala s-a imbogatit considerabil de-a lungul timpului, astfel ca in fiecare zona exista preparate asemanatoare, dar datorita cantitatilor diferite folosite, gustul mancarurilor diferă.

Farmecul stilului arabesc a fost dat si influentele bucatariei libaneze, fapt recunoscut si de marii gastronomi. Strainul care petrece din timpul sau sa invete si sa experimenteze cu aceasta excelenta bucatarie va fi imediat impresionat cu multe surprise minunate. Mancarea arabeasca poate concura cu gastronomia internationala pentru originalitate si gust bun, si deoarece cuprinde alimente simple, naturale si usor digerabile, se ridica in rang pentru valoarea nutritionala in conformitate cu societatea…….

Bucătăria arabă se defineşte prin regiunile variate din lumea arabă, Levantul, din Iraq până în Maroc, Egipt, cu influenţe din bucătăria turcească, indiană şi ale berberilor. Odată cu lungile călătorii ale caravanelor prin Orientul Mijlociu au apărut legumele şi condimentele foarte aromate, acum parte integrantă în gama culinară existentă. Influenţa beduinilor nomazi este împământenită în ţări precum Siria, Liban, Palestina şi Egipt, rezultând o diversitate a băuturilor şi a mâncărurilor. Bucătăria arabă poate rivaliza cu oricare cultură gastronomică prin originalitate, gust aparte, preparate uşor de digerat, şi este permanent în conformitate cu valorile nutriţionale ale unei societăţi conştiente de pericolele provocate de alimentaţia neraţională, greoaie şi bogată în grăsimi ……

2. Alimentele ce stau la baza preparatelor culinare naţionale

Mancarea araba poate rivaliza cu orice gastronomie internationala pentru originalitatea si gustul sau bun. Pentru ca se bazeaza pe preparate simple, naturale si usor digestibile, are o valoare nutritiva aflata in concordanta cu cerintele societatii de astazi. Bucataria araba isi are originile in gatitul in corturile triburilor de nomazi, care foloseau doar ingrediente transportabile: orez, cereale si carne. Odata cu drumurile caravanelor prin Orientul Mijlociu, au fost descoperite si adaugate la repertoriul existent noi condimente si legume.

Bucataria libaneza este o mixtura de elemente arabe si mediteraneene , cu o puternica influenta italiana. Mostenirea italiana, de pe timpul cand Libia era o colonie italiana, se vede in popularitatea pastelor, in special a macaroanelor. Un faimos preparat local este couscous, din cereale fierte (traditional este meiul, dar se foloseste si graul), baza pentru carne si cartofi. Carnea este de obicei de oaie, dar se serveste si cea de pui. Bazin, o specialitate locala, consta in paste fierte tare, facute din orz, sare si apa. Portocalele, piersicile, smochinele si maslinele se numara si ele printre preferintele localnicilor. Libanezii prefera sa manance acasa, cu exceptia zilei de vineri, cand merg la picnicuri cu familia pe plaja.

Preparatul national iordanian este mansaf, carne de miel inabusita in sos de iaurt si servit cu orez. Maglouba este pregatita din carne, legume sau peste, inabusite cu orez. Musakhan este o mancare de carne de pui, pregatita cu ceapa, ulei de masline si seminte de pin. Acestea sunt coapte la cuptor, pe o paine subtire. De asemenea, popular este faimosul sheish kebab, bucati de carne de miel sau pui marinat, pregatite la un foc de carbuni, cu ceapa si rosii.

Bucataria tunisiana are o aroma europeana, una orientala si una provenita din traditiile culinare ale locuitorilor desertului. Spre deosebire de alte bucatarii nordafricane, este foarte condimentata. Se spune ca un sot poate judeca afectiunea partenerei dupa cantitatea de piper pe care o pune in mancare. Daca mancarea e lipsita de aroma, atunci barbatul poate crede ca sotia nu-l mai iubeste.

In Yemen, principala masa a zilei o constituie pranzul, servit fara tacamuri, doar cu o bucata de paine folosita pentru a manca. Salta, preparatul national, este o tocana foarte condimentata, cu bucati de carne de miel sau pui, cu linte, mazare, fasole si coriandru. Se servesc pe un pat de orez. Bint al sahn este un desert popular alcatuit din paine dulce, miere si unt topit. Multi yemeniti beau un ceai foarte dulce, shay, care se serveste in pahare mici, cu sau fara lapte si care poate fi aromat cu menta.

Bucataria sudaneza este extrem de simpla, folosind putin sau deloc condimentele. In general se foloseste sare, piper si suc de lamaie. Mancarea se serveste dintr-un bol comun, folosind degetele mainii drepte, in concordanta cu practicile religioase. Carnea de pui este in general inabusita si servita cu bors, in timp ce carnea de oaie este inabusita pentru kebab sau gatita pe carbuni si servita cu salata. Cel mai popular peste pare a fi bibanul de Nil, prajit in unt si servit cu piper rosu. Cartofii fierti sunt de obicei serviti cu un sos subtire si carne. Deserturile favorite sunt zabadi, servit cu un sirop subtire, si hoshab, prajitura cu alune, banana si smochine.

In Orientul Mijlociu, painea nu este doar alimentul cel de toate zilele, ci uneori tine loc de furculita, lingura sau farfurie. Painea tipica este plata si rotunda, subtire ca o frunza. Cea mai buna aroma o are atunci cand e scoasa din cuptor, deoarece nu contine lapte sau aditivi si se usuca foarte repede. Pentru un sandwich bun, se pot adauga carne, branza si legume.