Autoritatea executivă

Introducere

Puterea politică în statele care au un regim politic democratic, funcționează pe baza principiului separării puterilor în stat astfel: puterea legislativă ( parlamentul ), puterea executivă și puterea judecătorească. Acest principiu al separării puterilor în stat a fost fondat de Charles de Secondat și Baron de Montesquieu, fiind considerat un model de guvernare specific tuturor statelor în care regimul politic este cel democratic.

În ceea ce privește teoria dezvoltată de cei doi, părerile sunt împărțite. Astfel că, există persoane care sunt de acord cu această teorie, susținând că prin limitarea puterilor și a responsabilităților, apariția tiraniei este blocată, în timp ce sistemul de conducere democratic este protejat. La polul opus se află cei care combat principiul separării puterilor în stat, considerând că prin separarea puterilor are loc încetinirea procesului de guvernare, autoritatea legislativă va fi marginalizată, iar executivul nu va putea fi tras la răspundere pentru faptele sale. Ceea ce trebuie punctat este faptul că în orice stat democratic nu se poate vorbi despre separarea totală a puterilor, între cele trei puteri ale statului ( legislativă, executivă, judecătorească ) existând relații de interconectare.

Având în vedere faptul că România este o țară cu regim politic democratic, conform Constituției României (art.1; aliniatul 4 ) statul fucționează pe baza principiului separației și echilibrului puterilor în stat . Cele trei puteri sunt puterea legislativă reprezentată de parlament, puterea executivă si puterea judecătoreasca, însă în acest referat îmi voi concentra atenția asupra puterii executive.

Puterea executivă, cunoscută și sub denumirile de ”autoritate administrativă”, “administrația de stat”, “administrație publică”, “executiv”, reprezintă un sistem de organe ale statului, sistem a cărui activitate constă în punerea în executare a legilor dar și organizarea executării în concret a acestora .

În România executivul este dualist. Acesta este compus din preşedinte şi Guvern, fiecare având atribuții specifice pe care le exercită relativ independent. Alături de Preşedintele Republicii şi de Guvern din autoritatea executivă mai face parte și administrația publică, așa cum este ea numită în Costituție.

Guvernul

Potrivit legii nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, guvernul este definit ca fiind “autoritatea publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice” . Tot în această lege este specificat și rolul pe care îl îndeplinește Guvernul, acela de a asigura funcţionarea echilibrată şi dezvoltarea sistemului naţional economic şi social, precum şi racordarea acestuia la sistemul economic mondial, în condiţiile promovării intereselor naţionale .

De asemenea, Guvernul este cel care discută și votează legile pe care le emite Parlamentul, iar pentru întrega sa activitate răspunde din punct de vedere politic doar în fața Parlamentului.

Conform art.2 din Legea nr.90/2001, pot fi membri ai Guvernului persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:

a) au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară,

b) se bucură de exerciţiul drepturilor electorale,

c) nu au suferit condamnări penale,

d) nu se găsesc în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 4 alin. (1) din lege.