Matricea Inovare Risc

În încercarea de a-şi devansa concurenţii, întreprinderile elaborează şi/sau adoptă noi produse, procese, tehnici sau proceduri, dezvoltarea şi comercializarea a noi produse de succes devenind un obiectiv major al întreprinderilor. Aceste preocupări implică costuri semnificative şi asumarea unui anumit grad de risc legat de recuperarea acestor costuri şi de faptul că întreprinderile concurente, la rândul lor, se implică în procesul de inovare tehnologică.

În general, factorii ce stau la baza evoluţiei întreprinderilor în context concurenţial pot fi grupaţi în două mari categorii:

- factori ce definesc mediul concurenţial în care întreprinderea îşi desfăşoară activitatea;

- factori ce delimitează poziţia deţinută de către întreprindere în cadrul mediului concurenţial.

Una dintre metodele care îşi propune să identifice efectiv factorii ce influenţează evoluţia întreprinderilor, frecvent utilizată în diagnosticarea strategică a întreprinderii, o reprezintă analiza matricială.

Printre primele variante ale acestei metode a fost cea elaborată de cabinetul de consultanţă “Boston Consulting Group” la începutul anilor 1970.

Din această categorie a metodelor de analiză matricială face parte şi matricea inovare-risc, elaborată de un grup de profesori format din M. Sonfield (Univ. Hoffstra), J. Corman (Univ. Suffolk), D. Frazer (Univ. Millersville), R. Lussier (Colegiul Springfield) şi F. Greene (Colegiul Manhattan).

Această matrice este utilă pentru diagnosticarea “stării de sănătate” a întreprinderii şi fundamentarea măsurilor necesare a fi aplicate pentru o bună funcţionare a acesteia. Matricea se adresează cu precădere întreprinderilor de dimensiuni mici, care prezintă un grad ridicat de omogenitate a produselor şi serviciilor şi are ca principal punct forte un nivel redus de complexitate, pentru aplicarea practică solicitând un nivel redus de cunoştinţe economice.

În urma unor studii referitoare la factorii ce influenţează performanţele întreprinderilor, s-a identificat un set de cinci variabile independente care au un impact deosebit asupra performanţelor economice obţinute la nivelul întreprinderilor de dimensiuni reduse, şi anume:

- autonomia;

- gradul de noutate, de inovare, al produsului (serviciului) oferit pe piaţă;

- riscul asumat;

- atitudinea proactivă;

- agresivitatea concurenţială.

Două dintre aceste variabile pot fi uşor interpretate şi evaluate de către managerii unei întreprinderi: gradul de noutate al produsului (serviciului) oferit pe piaţă şi riscul asumat. Datorită nivelului accesibilităţii acestor variabile şi a faptului că pot fi relativ uşor integrate la nivelul întreprinderii, ele stau la baza construirii matricei “inovare-risc”, denumită şi “matricea strategiilor antreprenoriale”

În această abordare, matricea se constituie într-un veritabil instrument ce poate fi utilizat de către managerii întreprinderilor de dimensiuni reduse în procesul de fundamentare a opţiunilor strategice.

În scopul acestui demers, inovarea tehnologică va reprezenta ceea ce în 1981 Kimberly numea “crearea a ceva nou sau diferit”. În exprimare cantitativă, cu cât gradul de noutate şi de diferenţiere al unui produs va fi mai ridicat, cu atât el va fi mai bine evaluat pe scala de măsurare. Prin “produs” se va înţelege întregul flux de operaţii ce stau la baza obţinerii şi comercializării sale: procesul de proiectare, producţie, canalele de distribuţie, strategia promoţională, oricare din acestea putând induce un anumit grad de inovare al produsului.

În acelaşi scop, riscul va fi considerat ca reprezentând “probabilitatea apariţiei unor dificultăţi financiare majore”, aşa cum au apreciat în 1978 Miller şi Friesen.

Evaluarea riscului nu trebuie să aibă în vedere doar cuantificarea probabilităţii ca afacerea analizată să eşueze, ci se impune ca, în acelaşi timp, să se evalueze şi impactul asupra situaţiei financiare globale a întreprinderii, deoarece acelaşi etalon valoric de comensurare a pierderii poate avea consecinţe diferite de la o întreprindere la alta, în funcţie de semnificaţia efortului depus în raport cu potenţialul financiar al fiecărei întreprinderi. Din aceste considerente, scala de apreciere a riscului apariţiei unor dificultăţi financiare va lua în considerare atât dimensiunea în sine a acestora, cât şi impactul specific asupra fiecărei întreprinderi.

Combinarea acestor două variabile independente determină obţinerea unei matrice cu patru cadrane (figura 3.21).

ridicat

G

R

A

D

D

E

I.

Grad ridicat de inovare,

risc scăzut

II.

Grad ridicat de inovare,

Risc mare

I

N

O

V

A

R

E

scăzut

IV.

Grad redus de inovare,

risc scăzut

III.

Grad redus de inovare,

Risc mare

scăzut ridicat

RISC

Figura 3.21 Matricea inovare – risc

Primul cadran se caracterizează printr-un grad ridicat de inovare obţinut în condiţii de risc minim. Această situaţie este caracteristică produselor noi ce se obţin cu un risc redus, eventual datorat unui volum redus de investiţii.

Un astfel de exemplu este cel al jocurilor “LEGO” care confirmă ideea că un produs absolut nou, ce implică costuri reduse, poate fi obţinut fără un grad ridicat de tehnologie. După testele preliminare de piaţă (în vederea verificării acceptării produsului de către consumatori) producţia în serie mică, datorită formei simple şi tehnologiei de bază, se putea realiza cu mijloacele proprii sau prin subcontractare, ceea ce justifică poziţionarea acestei afaceri în primul cadran.

În unele cazuri, chiar şi produsele mai complexe sau cele ce necesită tehnologie de vârf pot fi poziţionate în acest cadran.