Filosofia tehnicii

abilitate sau ca factor de producție. Cu toate acestea, fenomenul tehnologiei a devenit o mare problemă filozofică abia atunci când comunitatea a început, în general, să-și realizeze propria dezvoltare ca mișcare pe calea către o civilizație tehnică.

Potrivit lui Heidegger, acesta este primul nostru principiu, principiul uman rădăcină, modul de autorealizare a omenirii

Platon spune clar că arta (conceptul de „tehnologie” este văzut din context) apare acolo unde avem nevoie, deoarece natura nu ne satisface nevoile. El consideră faptul nemulțumirii ca o manifestare a spiritului uman. Înțelegând tehnologia ca arta de a produce lucruri, de a întruchipa cunoștințele umane și de a imita natura, Platon a considerat-o obligatorie pentru construcția de ziduri defensive, șantiere navale, temple și alte structuri. El a acordat o atenție deosebită faptului că tehnologia ar trebui să se bazeze pe cunoștințe. "Avem nevoie de astfel de cunoștințe care să combine abilitatea de a face ceva și capacitatea de a folosi ceea ce s-a făcut. Până la urmă, aici arta de fabricație și arta de aplicare există separat, deși se referă la același subiect"

Realizările tehnice acumulate pe baza datelor științifice se transformă treptat în material baza societății. Cu toate acestea, la un moment dat a timpului în știință, se naște o idee nouă care duce la schimbări revoluționare, direcționând dezvoltarea tehnologiei în canal nou.Prin urmare, dinamica dezvoltării tehnice poate prezent ca un proces de dezvoltare științifică și tehnologică,trecând anumite etape revoluționare.

1 asociate cu invenția „primitivilor” („organe artificiale” originale), cu ajutorul căruia „primul om” a ieșit în evidență din lumea naturală din jur,A dezvăluit și și-a apărat identitatea. Apariția și dezvoltarea celor mai simple instrumente în condițiile modului comun de producție primitiv are loc în perioada 700-600 mileniu î.Hr. IV-III mileniu î.Hr. Dezvoltarea și diseminarea instrumentelor complexe și apariția unor ramuri individuale ale cunoașterii în condițiile modului de producție care deține sclavi a fost realizată din mileniul IV-III mil. pe IV-Vc. AD, când armele complexe încep să se răspândească munca, condusă de forțele naturii. Până la XIV-XVc. există o acumulare de cunoștințe științifice naturale în condițiile modului de producție feudal.

2 Secolul XVIII este asociat cu trecerea de la activitatea cu preponderență a armelor la o mașină relativ mare a producției, când activitatea industrială și economică bazată pe producția de mașini eliberează o persoană de funcțiile de rutină și creează condițiile preliminare pentru o creștere semnificativă a productivității muncii.

Satisfacându-și nevoile, oamenii se ocupă nu numai de natura pe care o folosesc, se adaptează la cerințele lor, ci și de așa-numita a doua natură, adică cu ceea ce creează. „Created” este din nou folosit în producție. Înlocuiește naturalul. Omul cu ajutorul a ceea ce este creat își extinde capacitățile în stăpânirea lumii exterioare. Folosește tehnica. Tehnica este aceea prin care o persoană transformă natura, societatea, el însuși.

Deci, având în vedere esența tehnologiei, este necesar să se țină seama de această latură a fenomenului, și anume, o schimbare a locului și a rolului omului în procesul de producție, apare ca urmare a progresului tehnologic.

Când au început să studieze influența tehnologiei asupra vieții oamenilor și să evalueze această influență, opiniile erau departe de a fi lipsite de ambiguitate. Unii au fost entuziaști și mândri de succesele tehnice ale vremii lor, inovațiile lor tehnice au insuflat un sentiment de optimism, încredere că cucerirea naturii cu ajutorul tehnologiei poate satisface complet toate nevoile umane și poate elimina toate problemele sociale. Alții, dimpotrivă, aveau un sentiment de pesimism, teama unui demon tehnic, teama că o persoană va fi înrobită de o mașină, era roboților va înlocui epoca omului. Astfel, au apărut două tendințe în înțelegerea relației dintre tehnologie și societate - tehnocratismul și anti-tehnocratismul, cu numeroasele lor varietăți, acum câștigând forță, apoi slăbesc în momente istorice diferite.

O. Spengler a analizat istoria omenirii încă de la primii săi pași ca o cale către civilizație prin tehnologie. Acum, a susținut el, civilizația a fost deja realizată, dar a devenit tărâmul mașinilor și această lume tehnică creată artificial se aglomerează și otrăvește naturalul. Tehnologia mașinilor se îndreaptă rapid spre finalizarea ei, dintre care simptomele sunt politica colonială, exploatarea forței de muncă, războiul, depresia, șomajul și starea de frustrare din partea tehnologiei care s-a revoltat împotriva creatorului său - omul. "Conducătorul lumii a devenit un sclav al mașinii", concluzionează O. Spengler.

Primul reprezentant al acestei înțelegeri a fost Veblen Thorstein. Este autorul cărții The Idle Class Theory of the 30s. El credea că industria era principalul factor de conducere în societate. Industrie - producție, el a contrastat două fenomene: Afaceri și Industrie. Afacerile au ca scop primirea de bani, producția - crearea de bunuri și satisfacția serviciilor. El a menționat corect că producția de bani, începând cu secolul al XIX-lea, a început să înlocuiască producția de bunuri și servicii. Deci deja interesele economice domină interesele umane reale. Iar capitalismul monopolist agravează și mai mult situația, această afacere surprinde tot ce este în societate și totul are drept scop obținerea de bani. Oamenii înșiși consumă pentru ca capitaliștii să producă bani.