Diagramă cauză-efect - Ishikawa

Diagrama cauză-efect a fost concepută de japonezul Kaouru Ishikawa în 1986 şi este cunoscută sub diverse denumiri “schelet de peşte” (fishbone diagram), diagrama Ishikawa. Prin configuraţia sa, diagrama permite evidenţierea şi ierarhizarea cauzelor care generează un anumit efect.

Diagrama a fost dezvoltată cu scopul de a determina şi defalca principalele cauze ale unei probleme date.

Se recomandă utilizarea acesteia doar atunci când există o singură problemă, iar cauzele posibile pot fi ierarhizate.

Diagrama cauză-efect are două părţi:

- o parte a efectului ;

- o parte a cauzelor.

Efectele

Efectul (o anumită problemă sau o caracteristică / condiţie de calitate) reprezintă "capul peştelui".

Efectele sunt definite prin caracteristici sau probleme de muncă, costuri, cantitatea producţiei, livrarea, securitatea locurilor de muncă etc.

Efectele sunt concretizate în evoluţia nivelului parametrilor ce caracterizează procesul supus analizei.

Cauzele

Cauzele şi sub-cauzele potenţiale conturează "structura osoasă a peştelui".

Cauzele reprezintă factorii care determină efectele, apariţia unei situaţii date.

Factorii principali pot fi: materialele, maşinile, metodele de lucru, muncitorii şi mediul.

Astfel, diagrama ilustrează într-o manieră clară relaţiile dintre un anumit efect identificat şi cauzele potenţiale ale acestuia.

Cauzele pot fi diferite în funcţie de specificul bunului analizat.

Dispersia caracteristicilor unui produs, de exemplu, poate fi determinată de existenţa unor cauze cum sunt: defecte la materiile prime folosite, diferenţe de reglaj la maşinile pe care se prelucrează, greşeli de manoperă, metodele de organizare a execuţiei, mediul în care se desfăşoară activitatea.

Toate aceste cauze, cunoscute sub denumirea de “cele 5 M-uri”, sunt ordonate pe categorii şi vizualizate grafic sub forma scheletului de peşte.

Cele 5 M-uri sunt: Materiale

Mijloace

Metode

Maşini

Mână de lucru

Diagrama clasifică deiversele cause care se crede că afectează rezultatele unei activităţi, marcând prin săgeţi cauza-efect dintre ele.

Ramurile diagramei sunt săgeţi care indică relaţiile dintre efect şi factorii cauzali.

În practică, dacă se constată existenţa unei cauze care influenţează negativ parametrii produsului, diagrama trebuie identificată precis şi apoi formulate propunerile prin care poate fi eliminată. Pentru emiterea propunerilor se organizează, cel mai adesea, o şedinţă de brainstorming, în care diagrama cauză-efect serveşte ca suport vizual, stimulând creativitatea participanţilor.

Cum se construieşte o diagramă cauză-efect ?

Se parcurg următoarele etape :

- Prezentarea problemei.

Se realizează prin definirea precisă a produselor, procedeelor sau evenimentelor supuse studiului şi a caracteristicilor finale pe care trebuie să le aibă efectul acestora.

Efectul este considerat rezultatul unor activităţi, cum ar fi :

- din activitatea de livrare – nivelul stocurilor, modul de expediţie;

- din activitatea de control al calităţii – refuzuri, acurateţea, măsurători etc.

- Expunerea principalelor cauze posibile.

Pentru aceasta, se întocmeşte o listă cu toate cauzele posibile care determină variaţia caracteristicilor stabilite. Cauzele sunt, de regulă, clasificate în “cele 5 M-uri,” menţionate mai înainte sau în “cele 5 rele” (defecte, greşeli, întârzieri, pierderi, accidente).

Evident, pot exista şi alte cauze în funcţie de problema studiată.

Pentru identificarea cauzelor se foloseşte o metodă adecvată, de exemplu brainstorming-ul.