Educația estetică

Ce inseamna educatia estetica? Dezvoltarea capacitatii copilului de a recepta, evalua, trai si crea valorile frumosului.

In aceasta lume in care kitsch-ul este atat de des intalnit, o astfel de educatie este chiar foarte necesara. Din pacate in zilele noastre, sintagma “generatia supermarket” a devenit dintr-o gluma, o ingrijoratoare realitate. Mult si ieftin, cam asta pare sa fie “motto-ul” din ce in ce mai multor oameni. Cantitatea poate sa dauneze calitatii si in cazul contactului cu arta daca nu exista o educatie estetica facuta corect si temeinic.

Asa cum exista analfabetism scolar, asa putem vorbi si de un “analfabetism estetic”, acea insensibilitate fata de frumos, fata de valoare.

Receptivitatea fata de arta trebuie educata:

In functie de idealul estetic al epocii, se formeaza gustul estetic, ceea ce numim “bunul gust”, care, desi are caracter spontan si subiectiv, iar “de gustibus non disputandum”, este totusi rezultatul educatiei si al climatului cultural in care traieste omul. Tot educatia estetica se mai ocupa si de sentimentele estetice si de convingerile estetice, acele mobiluri interne ce orienteaza preocuparea omului pentru introducerea frumosului in modul sau de viata. Judecata estetica, de asemenea este un alt obiectiv al educatiei estetice, si consta in aprecierea mesajelor estetice pe baza unor criterii de evaluare, adica, este un rezultat al interactiunii dintre cultura estetica a persoanei si experienta sa estetica. In cadrul judecatii, putem vorbi de subiectivism (imposibilitatea emiterii unor criterii generale de apreciere) si obiectivism (existenta unor criterii general valabile, negand in acelasi timp participarea subiectiva a celui ce face apreciarea). Subiectivismul si obiectivismul, desi pot denatura, daca sunt exagerate, totusi coexista ca principii in judecata estetica. Si nu in ultimul rand, educatia estetica are ca obiectiv si simtul de creatie estetica, mai precis capacitatea si abilitatea de a imagina si crea frumosul. Tinerii au un potential creativ deosebit, asa incat, aceste calitati pot fi educate, dezvoltate si valorificate.

Educatia estetica trebuie facuta urmand anumite principii: se folosesc doar valori autentice (pentru a invata corect un copil ce este valoarea, nu poate fi folosit un kitsch); receptarea valorilor estetice este creatoare, activa (copilul trebuie invatat sa interpreteze personal mesajul artistic, sa fie activ, deschis in receptarea artei); unitatea dintre forma si continut (forma si fond) si intelegerea si situarea contextuala a fenomenului artistic (interdependenta dintre opera, autor, creator si conditiile social-istorice in care opera este creata)

O educatie estetica poate apropia copilul de arta, de frumos, in cazul in care este facuta tinand cont de etapele de dezvoltare a respectivului copil. De exemplu: A duce un copil prea mic la o piesa de teatru dificila, pentru adulti, suna mai mult a chinuiala decat a educatie: copilul nu va intelege nimic (e normal), se va plictisi, si va ramane cu ideea ca teatrul e ceva plictisitor la care se duc doar “oamenii mari”. Evident ca, acel copil, cand va fi adult, va fi predispus spre indepartarea de teatru. Am auzit de parinti care, nu numai ca au dus copilul la o manifestare artistica (teatru, expozitie, opera, concert) mult deasupra capacitatilor lui de intelegere si digerare, dar si l-au pus in situatia de a raspunde la intrebari de genul: “ce ai inteles tu din...” , sugerandu-i, fara sa-si dea seama, in mesaj ascuns, ca “esti prea prost ca sa intelegi” si, mai rau, “nu o sa intelegi niciodata”. Copilul, bineinteles ca se simtea penibil nestiind ce sa raspunda la respectivele intrebari puse oarecum savant, si... a ramas ani buni usor recalcitrant la anumite manifestari artistice. In cazul acesta, norocul lui a fost faptul ca era totusi un om inteligent care s-a autoeducat si a ajuns in final sa redescopere arta. Un alt exemplu de genul acesta il mai pot da chiar din experienta mea de actrita, cand, in sala, au fost adusi, la o piesa dificila, in iidish, copii din clasa a-6-a, de catre profesorii lor. Recunosc, piesa era dificila chiar si pentru mine, asa ca nu stiu ce au inteles acei copii.