Conciliul din Efes

Introducere

Pentru a putea vorbi despre Conciliul de la Efes din anul 431, mai întâi vom vedea ce semnifică termenul de „conciliu”.

Putem defini termenul de „conciliu” ca o adunare a reprezentanţilor Bisericii dintr-o provincie, dintr- o ţară sau din întreaga lume, în cadrul cărora se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmatică de morală sau de disciplină bisericească.

În cadrul conciliilor ecumenice care s-au desfăşurat de- a lungul istoriei timpurii a Bisericii creştine, au evoluat principalele dogme ale Bisericii şi au fost formulate principii universale ale acesteia.

Cele 7 concilii din perioada timpurie a Bisericii şi reprezentative pentru întreaga Biserică, s-au desfăsurat după cum urmează:

- Primul conciliu de la Niceea din 325

- Primul conciliu de la Constantinopol din 381

- Conciliul de la Efes din 431

- Conciliul de la Calcedon din 451

- Al doilea conciliu de la Constantinopol din 553

- Al treilea conciliu de la Constantinopol între 660- 681

- Al doilea conciliu de la Niceea din 787

Textul de faţă are ca temă conciliul din Efes care a avut loc în anul 431. vor fi prezentate cauzele care duc la convocarea conciliului, principalii actori şi teme de discuţie precum şi hotărârile şi confirmarea conciliului.

Cine convoacă conciliul şi criza care îl provoacă

Conciliul din Efes a fost provocat de conflictul dintre Nestoriu şi Ciril. Nestoriu, Episcop al Constantinopolului între anii 428- 431, după ce este numit episcop, constată ca lumea, atât clericii cât şi laicii, dicută dacă este corect ca Maria să fie numită „Maică a lui Dumnezeu” (Theotokos) sau „Maică a omului Cristos” (Antropotokos). Episcopul ia poziţie , încerând să concilieze cele două poziţii prin numirea Mariei ca „Maică a lui Cristos” (Christotokos). Încă din timpurile apostolice, credinţa creştină a insistat pe adevărata întrupare a Fiului lui Dumnezeu venit în trup. Dar încă din secolul al III- lea, Biserica a trebuit să afirme împotriva lui Paul din Samosanta într- un conciliu reunit la Antiohia că Isus Cristos este fiul lui Dumnezeu prin natură şi nu prin adopţie. În 325, primul Conciliu ecumenic de la Niceea a mărturisit în crezul său că Dumnezeu este născut şi nu creat, de o fiinţă de aceeaşi substanţă cu Tatăl, şi l-a condamnat pe Arius care afirma că Fiul lui Dumnezeu a ieşit din nimic şi dintr- o altă substanţă decât Tatăl.

Erezia nestoriană vedea în Cristos o persoana umană unită cu pesoana divină a Fiului lui Dumnezeu.

Ideile lui Nestoriu trezesc dispute aprinse înainte de toate în capitală. Călugării sunt primii care protestează, laicii se lasă şi ei prinşi în polemică, controversa începând să devină periculoasă, poducându- se scene de protest deschis în cadrul funcţiilor liturgice prezentate de episcop, iar pe porţile bisericii a fost afişat un text care îl declara eretic.