Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament

Seminar
9.3/10 (4 voturi)
Domeniu: Religie
Conține 2 fișiere: doc
Pagini : 9 în total
Cuvinte : 2783
Mărime: 20.19KB (arhivat)
Publicat de: Bogdan F.
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Constantin Harlaoanu
Lucrarea prezinta sarbatorile pe care le celebrau evreii vechiului testament

Extras din seminar

Prin intermediul sărbătorilor şi anilor prăznuiţi, israeliţilor li se amintea că erau poporul sfânt al lui Dumnezeu. În legămîntul încheiat de Israel la Muntele Sinai, respectarea sărbătorilor stabilite era o parte a îndatoririlor lor (Ieşire 20-24). Una dintre sărbători este:

Sabatul

Prima, cea mai respectată, mai importantă şi mai frecventă sărbătoare era Sabatul. Deşi în Geneza sunt referiri la perioade de şapte zile, Sabatul e menţionat prima oară în Ieşire 16, 23-30. În Decalog (Ieşire 20, 8-11), israeliţilor li se spune să-şi „aducă aminte de ziua Sabatului", indicându-se astfel că nu acum începea el să fie respectat. Prin odihnă sau încetarea lucrului, israeliţilor li se amintea că Dumnezeu S-a odihnit după munca Lui creatoare în ziua a şaptea . Respectarea Sabatului era o amintire a faptului că Dumnezeu îl izbăvise pe Israel din robia egipteană şi îl sfinţise ca popor al Său (Ieşire 31, 13; Deut. 5, 12-15). Fiind eliberat de robie şi servitute, Israel putea dedica lui Dumnezeu o zi a fiecărei săptămâni, ceea ce fără îndoială că nu a fost posibil atâta vreme cât poporul a slujit stăpânilor egipteni. Chiar şi slujitorii erau incluşi în respectarea Sabatului. Erau prevăzute pedepse extreme faţă de oricine ar fi nesocotit deliberat Sabatul (Ieşire 35, 3; Num. 15, 32-36). În timp ce sacrificiul zilnic pentru Israel era un miel, de Sabat erau jertfiţi doi miei (Num. 28, 9, 19). Aceasta era de asemenea ziua în care pe masa din Locul Sfânt erau aşezate douăsprezece pâini (Lev. 24, 5-8).

Luna nouă şi Praznicul Trâmbiţelor

Sunete de trompetă proclamau oficial începutul unei noi luni (Num. 10, 10). Luna nouă era de asemenea sărbătorită prin arderi de tot şi jertfe de ispăşire, cu proviziile adecvate de mâncare şi băutură (Num. 28, 11-15). Luna a şaptea, Ziua Ispăşirii şi Praznicul Corturilor, marca punctul culminant al anului religios sau sfârşitul anului (Ieşire 34, 22). În prima zi a acestei luni, luna nouă marca Praznicul Trâmbiţelor în care se aduceau jertfe suplimentare (Lev. 23, 23-25; Num. 29, 1-6). Acesta era şi începutul anului civil.

Anul sabatic

Anul sabatic era strâns legat de Sabat şi a intrat în vigoare când israeliţii au păşit în Canaan (Ieşire 23, 10-11; Lev. 25, 1-7). Respectându-1 ca an de odihnă a pământului, la fiecare al şaptelea an ei lăsau câmpul nesemănat şi via netăiată. Orice s-ar fi strâns în acest an trebuia să fie împărţit în egală măsură între proprietar, slujitori şi străini şi animalele sălbatice. Creditorii erau obligaţi să anuleze datoriile contractate de săraci în timpul celor şase ani precedenţi (Deut. 15, 1-11). Deoarece sclavii erau eliberaţi la fiecare şase ani, probabil că acesta era anul eliberării lor (Ieşire 21, 2-6; Deut. 15, 12-18). Israeliţilor li se amintea astfel de izbăvirea lor din robia egipteană.

Instrucţiunile mozaice prevedeau de asemenea citirea publică a legii (Deut. 31, 10-31). În felul acesta anul sabatic avea semnificaţie pentru bătrân şi tânăr, pentru stăpân, ca şi pentru slujitor.

Anul Jubileului

După ce anul sabatic era ţinut de şapte ori, urma Anul Jubileului sau Anul de Veselie. El era anunţat prin sunetul trâmbiţei în a zecea zi din luna a şaptea, Tishri. Conform instrucţiunilor date în Levitic 25, 8-55, acesta marca un an de libertate în care moştenirea de familie era restituită celor care avuseseră nenorocul să o piardă şi în care sclavii evrei erau repuşi în libertate, iar pămîntul era lăsat necultivat.

În ceea ce priveşte proprietatea asupra pământului, israelitul trebuia să-L recunoască pe Dumnezeu ca dătător. Prin urmare, el trebuia păstrat în familie şi transmis ca moştenire. În caz de nevoie putea fi vândut numai dreptul asupra produselor terenului respectiv. Întrucât acest pământ revenea proprietarului originar la fiecare cincizeci de ani, preţul era direct legat de numărul de ani rămaşi înaintea Anului Jubiliar. Oricând în această perioadă pământul putea fi răscumpărat de proprietar sau de o rudă apropiată. Casele din cetăţile fortificate, cu excepţia cetăţilor levitice, nu erau incluse în prevederile Anului Jubiliar.

Preview document

Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 1
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 2
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 3
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 4
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 5
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 6
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 7
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 8
Sărbătorile evreilor în Vechiul Testament - Pagina 9

Conținut arhivă zip

  • Sarbatorile Evreilor in Vechiul Testament
    • bibliografie.doc
    • sarbatorile evreilor in vt.doc

Alții au mai descărcat și

Căsătoria în Vechiul și Noul Testament

Căsătoria şi familia reprezintă un adânc ocean purtat de valurile timpului trecut de la prima pereche de oameni până astăzi, sinergie între opera...

Sfinții Îngeri în Vechiul Testament

INTRODUCERE După învăţătura creştină, Dumnezeu a creat lumea din nimic. Însuşi termenul a crea (în ebraică bara ),prin care se arată activitatea...

Vechiul Testament - Forme de Organizare și de Administrare în Țara Sfantă

1. PREZENTARE GENERALĂ Tema aleasă pentru acest referat presupune prezentarea detaliată a doua aspecte : in primul rand organizarea poporului ales...

Jertfele Vechiului Testament

INTRODUCERE Omul, ca fiinta religioasa, isi manifesta credinta in Dumnezeu prin jertfe si rugaciune. Jertfele sunt expresia adorarii lui fata de...

Hristologie și soteriologie în actul prefigurator al jertfei mielului pascal

Cea mai importantă sărbătoare anuală evreiască poartă numele de Paşti. Cuvântul îşi găsește originile în Sfânta Scriptură, unde apare sub forma...

Mozaismul

Capitolul I Arameii preavramici Arameii, un popor de neam semitic, vorbind o limbă înrudită cu limbile asiro-babilonienilor şi a fenicienilor,...

Istoria și Filosofia Religiilor

1. Arameii patriarhii evrei Arameii, un popor de neam semitic, vorbind o limbă înrudită cu limbile asiro-babilonienilor şi a fenicienilor, sunt...

Războiul Sfânt în Vechiul Testament

Introducere Razboiul, adica ciocnirea armata sangeroasa a unor tabere organizate, constituie una dintre cele mai grave si mai ingrijoratoare...

Te-ar putea interesa și

Mântuitorul Iisus Hristos învățătorul nostru suprem

INTRODUCERE Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut...

Iisus Hristos - Fiul Lui Dumnezeu și Fiul Omului

INTRODUCERE: Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut...

Învățătura Bisericii despre Glossolalie sau Vorbirea în Limbi la Sectele Neoprotestante

INTRODUCERE 1. Limba – mijloc de comunicare umana Unul dintre principalele atribute ale omului, prezent în orice definitie a sa este acela de a...

Aspectul religios - moral al cultului divin ortodox

Introducere Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut...

Legislația Mozaică

INTRODUCERE Caracterul revelat al Vechiului Testament imprimă moralei sale o hotărâtă superioritate faţă de toate sistemele morale apărute pană la...

Sărbătorile creștine și homo festivus - tendințe sectare de eliminare a sărbătorii

Argument „Pentru noi e sărbătoare toată viaţa, pentru că suntem convinşi că Dumnezeu este lângă noi totdeauna şi în orice loc. Lucrăm pământul...

Doctrina Biblică a Raiului

CAPITOLUL I INTRODUCERE 1. Aspecte metodice 1.1. Definirea, delimitarea și încadrarea subiectului. Lucrarea de față tratează doctrina despre Rai...

Etnologia Biblică în Înțeles Clasic și Modern

PREFAŢĂ Încercarea de a face, într-o formă sau alta, bilanţul – întotdeauna provizoriu – al progreselor unei discipline şi inventarul – în...

Ai nevoie de altceva?