Extras din seminar
Prin intermediul sărbătorilor şi anilor prăznuiţi, israeliţilor li se amintea că erau poporul sfânt al lui Dumnezeu. În legămîntul încheiat de Israel la Muntele Sinai, respectarea sărbătorilor stabilite era o parte a îndatoririlor lor (Ieşire 20-24). Una dintre sărbători este:
Sabatul
Prima, cea mai respectată, mai importantă şi mai frecventă sărbătoare era Sabatul. Deşi în Geneza sunt referiri la perioade de şapte zile, Sabatul e menţionat prima oară în Ieşire 16, 23-30. În Decalog (Ieşire 20, 8-11), israeliţilor li se spune să-şi „aducă aminte de ziua Sabatului", indicându-se astfel că nu acum începea el să fie respectat. Prin odihnă sau încetarea lucrului, israeliţilor li se amintea că Dumnezeu S-a odihnit după munca Lui creatoare în ziua a şaptea . Respectarea Sabatului era o amintire a faptului că Dumnezeu îl izbăvise pe Israel din robia egipteană şi îl sfinţise ca popor al Său (Ieşire 31, 13; Deut. 5, 12-15). Fiind eliberat de robie şi servitute, Israel putea dedica lui Dumnezeu o zi a fiecărei săptămâni, ceea ce fără îndoială că nu a fost posibil atâta vreme cât poporul a slujit stăpânilor egipteni. Chiar şi slujitorii erau incluşi în respectarea Sabatului. Erau prevăzute pedepse extreme faţă de oricine ar fi nesocotit deliberat Sabatul (Ieşire 35, 3; Num. 15, 32-36). În timp ce sacrificiul zilnic pentru Israel era un miel, de Sabat erau jertfiţi doi miei (Num. 28, 9, 19). Aceasta era de asemenea ziua în care pe masa din Locul Sfânt erau aşezate douăsprezece pâini (Lev. 24, 5-8).
Luna nouă şi Praznicul Trâmbiţelor
Sunete de trompetă proclamau oficial începutul unei noi luni (Num. 10, 10). Luna nouă era de asemenea sărbătorită prin arderi de tot şi jertfe de ispăşire, cu proviziile adecvate de mâncare şi băutură (Num. 28, 11-15). Luna a şaptea, Ziua Ispăşirii şi Praznicul Corturilor, marca punctul culminant al anului religios sau sfârşitul anului (Ieşire 34, 22). În prima zi a acestei luni, luna nouă marca Praznicul Trâmbiţelor în care se aduceau jertfe suplimentare (Lev. 23, 23-25; Num. 29, 1-6). Acesta era şi începutul anului civil.
Anul sabatic
Anul sabatic era strâns legat de Sabat şi a intrat în vigoare când israeliţii au păşit în Canaan (Ieşire 23, 10-11; Lev. 25, 1-7). Respectându-1 ca an de odihnă a pământului, la fiecare al şaptelea an ei lăsau câmpul nesemănat şi via netăiată. Orice s-ar fi strâns în acest an trebuia să fie împărţit în egală măsură între proprietar, slujitori şi străini şi animalele sălbatice. Creditorii erau obligaţi să anuleze datoriile contractate de săraci în timpul celor şase ani precedenţi (Deut. 15, 1-11). Deoarece sclavii erau eliberaţi la fiecare şase ani, probabil că acesta era anul eliberării lor (Ieşire 21, 2-6; Deut. 15, 12-18). Israeliţilor li se amintea astfel de izbăvirea lor din robia egipteană.
Instrucţiunile mozaice prevedeau de asemenea citirea publică a legii (Deut. 31, 10-31). În felul acesta anul sabatic avea semnificaţie pentru bătrân şi tânăr, pentru stăpân, ca şi pentru slujitor.
Anul Jubileului
După ce anul sabatic era ţinut de şapte ori, urma Anul Jubileului sau Anul de Veselie. El era anunţat prin sunetul trâmbiţei în a zecea zi din luna a şaptea, Tishri. Conform instrucţiunilor date în Levitic 25, 8-55, acesta marca un an de libertate în care moştenirea de familie era restituită celor care avuseseră nenorocul să o piardă şi în care sclavii evrei erau repuşi în libertate, iar pămîntul era lăsat necultivat.
În ceea ce priveşte proprietatea asupra pământului, israelitul trebuia să-L recunoască pe Dumnezeu ca dătător. Prin urmare, el trebuia păstrat în familie şi transmis ca moştenire. În caz de nevoie putea fi vândut numai dreptul asupra produselor terenului respectiv. Întrucât acest pământ revenea proprietarului originar la fiecare cincizeci de ani, preţul era direct legat de numărul de ani rămaşi înaintea Anului Jubiliar. Oricând în această perioadă pământul putea fi răscumpărat de proprietar sau de o rudă apropiată. Casele din cetăţile fortificate, cu excepţia cetăţilor levitice, nu erau incluse în prevederile Anului Jubiliar.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sarbatorile Evreilor in Vechiul Testament
- bibliografie.doc
- sarbatorile evreilor in vt.doc