Sfinții Îngeri în Vechiul Testament

INTRODUCERE

După învăţătura creştină, Dumnezeu a creat lumea din nimic. Însuşi termenul a crea (în ebraică bara ),prin care se arată activitatea lui Dumnezeu în raport cu lumea,înseamnă a aduce ceva din nefiinţă la existenţă

Sfânta Scriptură ,care stă la baza acestei afirmaţii,spune că “El a zis şi s-au făcut,El a poruncit şi s-au zidit”(Ps.148,5). Opera de creare a lumii îi este atribuită lui Dumnezeu Tatăl,care este numit şi Creator.El,însă,a adus totul la existenţă “prin Fiul în Duhul Sfânt” după cum învaţă într-un glas toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii dreptslăvitoare. Scopul pentru care Dumnezeu a vrut să creeze lumea a fost acela de a-şi arăta atotputernicia,bunătatea şi iubirea faţă de creaturile Sale, rânduindu-le tot odată binele şi fericirea.

Lumea,fiind creată în timp,sau mai bine spus, deodată cu timpul,are un început şi un sfârşit.Dumnezeu însă,există din veşnicie precum psalmistul David spune: “Dintru început,Tu,Doamne,ai întemeiat pământul şi lucrurile mâinilor Tale sunt cerurile.Acelea vor pieri,iar Tu vei rămâne şi toate ca o haină se vor învechi şi ca pe un veşmânt le vei schimba”(Ps.101,26-28)

Cartea Psalmilor cuprinde nenumărate laude aduse de către autor Creatorului universului şi a toată făptura. Psalmul 103 ,spre exemplu, expune întru-un mod deosebit lucrările creaţiei. Psalmistul este plin de veneraţie şi recunoştinţă pentru Autorul atâtor minuni strigând din tot sufletul “Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ! Doamne Dumnezeul meu slăvitute-ai foarte”. El strigă cu înflăcărare către toată zidirea văzută şi nevăzută îndemnând-o să-L laude pe Făcătorul ei:”lăudaţi pe Domnul toţi îngerii Lui,lăudaţi-L pe El toate puterile Lui ceruri ale cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri lăudaţi numele Domnului”(Ps.148,2-4)

Referatul Biblic despre crearea lumii vorbeşte de două lumi zicând că “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”(Fac.,I,1).

Prin cer se înţelege o lume a îngerilor,o lume a “puterilor fără de trup” după cum afirmă Biserica noastră.

Îngerii sunt fiinţe spirituale,reale şi personale,mult inferioare lui Dumnezeu,dar superioare oamenilor.Ei sunt slujitorii Providenţei Divine.În terminologia greacă,cuvântul „înger” -αγγελος-înseamnă sol,trimis,vestitor şi se referă la menirea principală a îngerilor de a fi vestitori ai voii lui Dumnezeu.

Crearea lumii nevăzute este un adevăr care face parte din religia creştină,adevăr care a fost dezbătut mai târziu în operele Fericitului Augustin şi nu în ultimul rând în opera lui Pseudo Dionisie Areopagitul

Unul din motivele pentru care am abordat această temă îşi poate găsi motivaţia în insuficienta cunoaştere a credincioşilor şi în special a tinerilor creştini,a problematicii reprezentate de lumea nevăzută.Prin studierea scrierilor patristice şi contemporane doresc să arăt modul în care,diferiţi teologi au căutat să explice originea,natura şi funcţionarea îngerilor,numarul şi ierarhia acestora;starea morală şi căderea lor;rolul şi locul lor în viaţa creştinilor.

Ultimul capitol al acestei lucrări vreau să-l dedic diferenţelor interconfesionale,pentru a arăta unele păreri deosebite referitoare la cinstirea sfinţilor îngeri.

Acest subiect al creării lumii nevăzute a fost dezbătut în mai multe etape.Astfel,în lucrarea de faţă, mi-am propus un studiu detaliat şi patristic argumentat despre „Sfinţii îngeri în învăţătura ortodoxă”.