Sociologie socială

1.

Stereotipul rasial de forma “oamenii de culoare apartin unei rase inferioare, limitati intelectual si potriviti muncii in sclavie” a suferit modificari in timp si s-a transformat in “oamenii de culoare au calitati fizice impresionante, obtin performante impresionante in domeniul sportului”.

Stereotipul femeilor casatorite in cultura crestina fata de cele din cultura musulmana difera printr-o serie de atribute precum: vestimentatia, comportament si indatoriri sociale, gradul de obedienta, educatie.

2.

Valorile reprezinta principii generale şi abstracte despre ceea ce este important şi preţuit în viaţă, despre cum trebuie oamenii să se comporte şi să aprecieze (în termeni de bun/rău, drept/nedrept, urât/frumos etc.) situaţiile, evenimentele, persoanele, precum şi obiectele sociale şi naturale.

Atitunea este o stare mentala ce predispune la a actiona intr-o anumita maniera atunci cand situatia implica prezenta reala sau simbolica a “obiectului” spre care se indreapta aceasta aceasta actiune.

Comportamentul, după Tilquin, este ansamblul reacţiilor adaptative, obiectiv- observabile, pe care un organism, prevăzut cu sistem nervos, le execută că răspuns la stimulii din ambianţă, care, de asemenea sunt obiectiv-observabili, fiind echivalentul termenului de behaviour.

Exemple:

a)valoare: Munca in echipa atitudine: Respect fata de coechipieri comportament: Proiecte de lucru realizate impreuna cu un grup de oameni;

b) Traditiile populare – Bucurie si mandrie fata de obiceiurile poporului caruia apartinem – Participarea la evenimente si manifestari care tin de datinile populare si perpetuarea lor;

c) Loialitatea – Corectitudinea si respectul fata de o persoana cu care relationam – Dezvoltarea unor relatii de calitate, bazate pe incredere si respect, indiferent de forma de relationare cu acea persoana.

3.

Un comportament al unei persoane este considerat ca fiind un comportament prosocial când el are urmari pozitive asupra sa sau asupra celorlalți indivizi din comunitatea unde comportamentul are loc, întârind astfel legăturile sociale din interiorul acestei comunități. Wispé (apud Crăciun, 2005) defineşte comportamentul prosocial drept acel com¬portament cu consecinţe sociale pozitive, care contribuie la bunăstarea fizică şi psi¬hică a unei alte persoane.

Prin contrast, un comportament al unei persoane este considerat ca fiind acea forma de comportament orientat in sens distructiv, in vederea producerii unor daune a caror natura poate fi materiala, psihologica, morala sau mixta.

Comportamentele pro sau antisociale nu sunt innascute, ci se dobandesc prin invatare. Comportamentele sociale ale unui individ se invata in functie de consecintele pe care respectivele comportamente le au asupra lor insisi. Logica este urmatoarea: comportamentul persoanei este sau nu este acceptat de alte persoane. Acceptarea sau neacceptarea sunt consecinte dar si cauze. Daca este acceptat, el repeta comportamentul; daca nu este acceptat, trebuie sa evite acel comportament.

Recompensa (intarirea pozitiva) duce la cresterea probabilitati repetarii acelui tip de comportament, iar sanctiunea (ca intarire negativa) duce la scaderea probabilitatii repetarii comportamentului sanctionat.

Sub influenta mediului social, oamenii invata sa reactioneze la comportamentul aprobativ si recompensator sau la cel dezaprobativ. Rezulta ca invatarea diferitelor comportamente este rezultat al intaririi sociale.

O forma de comportament anti social este reprezentat de agresivitate, care apare atunci cand o persoana este nesigura pe sine si pe cei din jur , atunci cand nu are respect pentru cineva anume sau pentru oameni in general si atunci cand nu-si poate stapani temeramentul.