Dezvoltare rurală

1. SPAȚIUL RURAL

- definirea spațiului rural s-a realizat în primă fază strict din punct de vedere teoretic, tocmai pentru a putea identifica trăsăturile identificate ca și comune ale acestuia prin prisma definirii date de către specialiști în domeniu la nivel național și internațional.

Spațiul rural cuprinde teritoriul național minus ceea ce este urbanizat, ceea ce constituie localități urbane și activități industriale.

Bernard Kayser (1926 - 2001), profesor la Universitatea Toulouse II Le Mirai din Franța, definește ruralul ținând cont de tipul de activitate economică din cadrul comunității:

- Ruralul profund

o cuprinde comunități cu 70% populație rurala care cunosc un mare declin demografic.

o Acest tip de rural este fie în ”pierdere de viteză”, fie ”păstrător al unei agriculturi active”;

- Ruralul semiagricol

o cunoaște un declin demografic, dar comunitățile au mari exploatații agricole și o agricultură rentabilă, alături însă și de o agricultură săracă.

o Comunitățile ruralului semiagricol se află și în bazine industriale, ce oferă o mână de lucru puțin calificată;

- Ruralul în mutație

o populație agricolă viguroasă.

o Comunitățile acestui tip de rural sunt rezidente de salariați industriali calificați;

o unele sunt situate la periferia bazinelor industriale tradiționale sau la periferia bazinelor industriale recente.

o Unele dintre ele sunt populate” cu o mare proporție de profesii independente și turistice”

- Ruralul în stagnație

o populația agricolă este viguroasă.

o Se caracterizează prin trecerea de la agricultura la industrie, prin poli rurali de atracție, prin agricultură mare, cu salariați.

o Unele comunități ale ruralului în stagnație se află în bazine industrial “în declin”;

- Ruralul intermediar

o populație agricolă încă importantă.

o Comunitățile au o ‘’ mare proporție de inactivi și retrași’’, unele sunt centre de cantoane agricole, cu artizani și comercianți’’.

Același autor caracterizează spațiul rural prin:

- O densitate redusă de locuitori și construcții, făcând să apară preponderent în peisaje o întindere vegetală;

- Uzanța economică de dominantă agro - silvico - pastorală;

- Modul de viață a locuitorilor săi caracterizat prin apartenența lor la colectivități de talie limitată și prin raportul lor particular cu spațiul;

- O identitate și o reprezentare specifică, cu conotații puternice ale culturii sătești;

Pentru a înțelege complexitatea acestui concept este necesară definirea, chiar și sumară a principalelor noțiuni specifice și componentele sale, cum ar fi:

- Ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale:

o comunitățile administrative constituite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale;

o dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective;

o rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii.

Sociologii definesc spațiul rural ca fiind: ansamblul spațiului în care sunt situate satele, raporturile lor de interdependență și specificitatea ecologică a zonelor fizice, sătești.

Spațiul rural este preponderent un spațiu de producție în care ponderea o dețin activitățile sectoarelor primare.

Cele ale producției agroalimentare (culturi de câmp, pajiști), legumicultură, viticultură, pomicultură, creșterea animalelor), silvicultura, comerțul, industria conexa agriculturii, industria casnică și meșteșugurile dețin pondere în activitățile generale din spațiul rural.

Spațiul rural își poate îndeplini funcțiile de producție, relaxare și consum doar în condițiile păstrării de viață specific rurale, a dezvoltării agriculturii și activităților neagricole fără afectarea peisajului rural.

Spațiul rural a reprezentat una dintre prioritățile Uniunii Europene încă de la primele tratate si reforme, de a lungul timpului acesta căpătând o importanță deosebită prin prisma Politicii Agricole Comune, politică ce a fost parte integrantă a Tratatului de la Roma din anul 1957.

Anul 1993 --- elaborarea documentului oficial al Uniunii Europene prin care urmau să fie definite principiile dezvoltării rurale.

Recomandarea nr. 1296/1996 realizată de către Consiliul Europei cu privire la Carta Europeană pentru Zonele Rurale, recomandare realizată în Dezbaterea Adunării ce a avut loc în data de 23 aprilie 1996, definește și caracterizează spațiul rural astfel

Art. 2 Termenul de zonă rurală denumește o porțiune a regiunii rurale din interior sau de coastă, inclusiv orașele și sate, unde principala parte a zonei este utilizată pentru:

- Agricultură, silvicultură, acvacultură și piscicultură;

- Activități economice și culturale ale locuitorilor din regiune (meșteșuguri, industrie, servicii, etc.);

- Zone ne - urbane de recreare și de odihnă (sau rezervații naturale);

- Alte scopuri, pentru construirea de locuințe.

Părțile agrare si părțile neagrare ale zonei rurale formează un complex diferit de zona urbană, caracterizată printr-o mare concentrație de locuitori și prin structuri pe verticala și pe orizontală.

Art. 4 Funcția economică

Fiecare dintre părți se va sigura că zonele rurale își pot îndeplini funcția economică în special:

 prin garantarea unui sistem de producție agrară care să permit următoarele:

o acoperirea necesarului de alimente pentru întreaga populație;

o asigurarea pentru agricultori și familiile lor a unui nivel de venit corespunzător comparabil cu cel al altor profesii cu un grad asemănător de răspundere, menținând o sursă primară de venit pentru populația rurală;

o protecția mediului înconjurător, stipulând regenerarea resurselor de producție precum solurile sau a starturilor freatice pentru generațiile viitoare, în ideea unei dezvoltări durabile;

 prin producerea de materii prime refolosibile pentru a fi utilizate în industrie și în generarea de energie;

 prin găzduirea de firme mici și mijlocii cu profil agrar, industrial, meșteșugăresc și comercial, precum și a furnizorilor de servicii

 prin asigurarea unei baze pentru recreare și turism;

 prin conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii și a biotehnologiei;