Managementul Riscului de Mediu

Procesul managementului riscului de mediu necesitã o analizã atentã a facilitãtilor si operatiilor în

scopul gãsirii unor cãi de îmbunãtãtire semnificativã a întelegerii acestuia.

Aplicarea managementului riscului de mediu trebuie sa conducã la îmbunãtãtirea performantelor de

mediu si sã optimizeze utilizarea resurselor în operatiile miniere având ca efect protejarea mediului

înconjurãtor.

Managementul riscului de mediu cuprinde:

- aplicarea sistematicã a politicilor, procedurilor si practicilor de identificare a hazardului;

- consecintele hazardului;

- estimarea nivelelor de risc (cantitative sau calitative);

- ierarhizarea acestor nivele de risc pe baza unor criterii si obiective relevante;

- luarea deciziilor astfel încât sã minimizãm riscurile identificate.

Elementele componente ale managementului riscului de mediu

Pentru întelegerea conceptului de management al riscului este necesarã atât explicarea unor termeni

specifici cât si a altor concepte ajutãtoare.

Managementul riscului de mediu - analizele de risc pentru mediu si evaluarea riscului, nu pot fi

confundate cu analiza ecologicã de risc si cu evaluarea acestuia.

Riscul ecologic este o componenta a riscului de mediu si face referire la relatia: flora, faunã si

legatura acestora cu mediul.

Hazardul – reprezinta o întâmplare sau un concurs de împrejurãri cu potential pentru vãtãmare.

Riscul – este un concept de bazã important având douã dimensiuni: consecintele unui eveniment sau

un set de circumstante si probabilitãti ce se pot produce.

Analiza de risc – utilizarea sistematicã a informatiilor disponibile care sã conducã la identificarea

unui eventual pericol si care sã dea posibilitatea estimãrii calitative sau cantitative a probabilitãtii

producerii hazardului, precum si a consecintelor acestuia.

Evaluarea riscului – evaluarea analizelor de risc, compararea procedurilor si practicilor care au

drept scop identificarea pericolului, analiza consecintelor si probabilitãtile asociate acestor pericole,

estimarea nivelelor de risc pe baza unor criterii si obiective relevante, luarea deciziilor si stabilirea

modului de actiune astfel încât sã se reducã nivelul riscului.

Riscul rezidual – nivelul de risc remanent, dupã implementarea mãsurilor de control al riscului.

Pericol – orice probabilitate de a se produce stricãciuni cu efecte asupra populatiei, proprietãtii,

obiectivelor social-culturale sau mediului.

Consecintã – efectele intermediare sau finale ale unui eveniment sau ale unei situatii.

Probabilitate – un termen calitativ care acoperã atât caracterul întâmplãtor, posibil, de producere a

unui eveniment, cât si frecventa.

Frecventa – numãrul de producere a unui eveniment în timp. Frecventa este exprimatã ca

eveniment/unitate de timp.

Eveniment periculos/incident – un eveniment/incident cu potential de a crea un pericol.

Tratarea riscului – ansamblul de mãsuri de selectie si implementare a unor optiuni/actiuni sau

conduite adecvate, menite a se aplica în scopul evitãrii riscului.

Managementul riscului de mediu trebuie sã se bazeze pe urmãtoarele principii practice:

- crearea unei structuri care sã se ocupe de aceste probleme;

- sã fie acoperite toate operatiile pe durata existentei lor;

- realizarea periodicã a unor analize de risc riguroase si atotcuprinzãtoare;

2

- integrarea managementului riscului de mediu în celelalte sisteme de management de risc;

- integrarea managementului riscului de mediu în toate sistemele de management;

- reevaluarea periodicã a managementului riscului de mediu.

Managementul riscului de mediu în industria minierã

Operatiile miniere au impact semnificativ asupra mediului dacã nu sunt administrate corespunzãtor.

Ele nu vor avea niciodatã impact „zero” asupra mediului, întotdeauna vor exista elemente de

incorectitudine în desfãsurarea operatiilor miniere si posibilitãti de producere a unor evenimente cu

impact asupra mediului înconjurãtor.

Managementul riscului de mediu joacã un rol important în desfãsurarea acestor operatii, deoarece

probabilitatea aparitiei unor evenimente nu poate fi eliminatã în întregime decât dacã se iau mãsuri

tehnice si economice viabile. Aportul Evaluãrii Riscului de Mediu (E.R.M.) este acela de a asigura

cã riscul de mediu este acceptabil ajustat cu mãsurile de management, control si de cerintele de

reglementare care nu impun costuri deosebit de mari, inacceptabile.

E.R.M. a fost stabilit pentru multe industrii, dar în domeniul industriei miniere este relativ nou. In

general, existã metode de evaluare, dar instrumentele si modelele de aplicare mai au nevoie de

dezvoltare si adaptare pe tipul specific de risc din acest domeniu. Acest tip de E.R.M. nu a avut pânã

de curând aplicare practica si o calitate deosebitã.

Prin legislatia nou promovatã, care tine cont si de prevederile Evaluarilor de Mediu (EM), s-a ajuns

ca si în acest domeniu calitatea managementului de risc sã se situeze la un nivel comparabil cu alte

activitati economice.

Efectele performantelor legislative care obligã conducerea corporatiilor la platã pentru daunele aduse

mediului, s-au resimtit în modul de implementare al managementului riscului de mediu.

Elementele cheie ale medodologiei Evaluarii Riscului de Mediu sunt:

- definirea entitãtii ce urmeazã a fi manageriatã;

- definirea scopului studiului propus, obiectivele si entitãtile acoperite;

- familiarizarea/descrierea;

- identificarea pericolului (inclusiv scenarii de dezvoltare);

- analizarea consecintelor;

- analizele probabilistice;

- estimarea/caracterizarea riscului - inclusiv identificarea contributiilor la risc, oportunitãtile

pentru reducerea riscului;

- evaluarea riscului, comparând criterii si/sau obiective;

- dacã criteriile/obiectivele nu sunt atinse, atunci sensibilitatea rezultatelor la schimbãri în ipoteze

clasice si managementul riscurilor suplimentare sunt revizuite, iar identificarea pericolului si analiza

stadiilor repetate;

- dacã criteriile/obiectivele sunt cunoscute, recomandãrile pentru mãsurile managementului

riscului de mediu, strategii si programe/sisteme si dezvoltarea acestor programe/sisteme sunt

finalizate;

- tratarea riscului-implementarea recomandãrilor si reluarea operatiilor din programele/sistemele

E.R.M.;

- continuarea auditului pentru risc, monitorizarea, revizuirea si schimbarea managementului,

inclusiv revizuirea pasilor analitici si ajustarea managementului riscului ca si schimbãrile produse de

noi informatii si întelegerea începe sã fie disponibilã;

- comunicarea riscului - opereazã în paralel cu alte elemente ale procesului pretutindeni.

Astfel, dacã fiecare din aceste elemente nu se continuã cu urmãtorul, analizele din amonte,

evaluarea sau managementul riscului de mediu sunt limitate de calitatea si profunzimea activitatii

precedente.