Analiză economico-financiară

CAPITOLUL I

BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE

ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.1. Necesitatea și conținutul analizei economico-financiare

Analiza este o metodă generală de studiere a fenomenelor și proceselor din natură și societate.

Noțiunea de analiză provine de la cuvântul grecesc „analysis” și presupune descompunerea unui obiect sau fenomen în părțile sale componente, în elementele lui simple în vederea cercetării lui amănunțite.

Cunoașterea științifică a fenomenelor din natură și societate face necesară folosirea analizei în toate domeniile de activitate și în toate ramurile științei. Cu ajutorul analizei se adâncește procesul cunoștințelor de la singular la general, de la concret la abstract, de la aparență la esență ceea ce permite descoperirea legăturilor de cauzalitate a factorilor de influență precum și a legităților de formare și desfășurare a fenomenelor cercetate. În procesul cunoașterii, analiza trebuie însoțită de sinteză.

Noțiunea de sinteză provine tot de la un cuvânt grecesc, „sinthesis”, care presupune unirea părților sau elementelor componente ale unui fenomen într-un tot unitar pentru a cunoaște diversele lui forme și manifestări existente în realitate.

Analiza este o etapă premergătoare sintezei față de care se află într-un raport dialectic și se condiționează reciproc.

Analiza economică se ocupă cu cercetarea și studierea fenomenelor sau proceselor economice. Analiza fenomenelor din punct de vedere economic necesită descompunerea lor în elemente componente, studierea relațiilor structurale și cauzale a factorilor de influență în scopul cunoașterii evoluției și tendințelor acestor fenomene, a descoperirii esenței și legităților care generează apariția și desfășurarea lor.

Analiza economică permite cunoașterea științifică a evoluției fenomenelor economice la nivel micro și macroeconomic fapt ce permite adoptarea unor decizii corespunzătoare de către fiecare agent economic. În acest scop este necesară studierea fenomenului economic în timp și spațiu atât sub aspect cantitativ cât și sub aspect calitativ.

Totodată, prin îmbinarea analizei cu sinteza se pot face generalizări privind aspectele pozitive și negative din evoluția fenomenelor economice și se pot elabora decizii pentru reglarea și optimizarea activității economice în viitor.

Analiza unei activități din punct de vedere economic presupune în general studierea acelei activități prin prisma raportului dintre cheltuielile efectuate sau eforturile depuse și a rezultatelor sau efectelor utile obținute.

Indiferent de obiectul și sfera de cuprindere, conținutul procesului de analiză economică și îmbinarea acesteia cu sinteza prezintă următoarele trăsături caracteristice:

- analiza pornește de la constatarea anumitor fapte, fenomene, rezultate exprimate cu ajutorul unor indicatori cantitativi și calitativi precum și a modificărilor în timp și spațiu;

- determinarea elementelor componente, a factorilor de influență și a cauzelor care acționează asupra fenomenelor studiate;

- stabilirea legăturilor cauzale dintre fiecare factor de influență și fenomenul analizat precum și între factorii care acționează;

- măsurarea influenței fiecărui factor asupra fenomenului analizat și stabilirea factorilor cu acțiune pozitivă sau negativă precum și rezervele interne nefolositoare;

- sintetizarea rezultatelor analizei și formularea concluziilor finale asupra fenomenelor cercetate;

- elaborarea măsurilor și fundamentarea deciziilor privind folosirea optimă a resurselor și sporirea eficienței economice a activității în viitor.

Deci analiza economică reprezintă un mijloc de cercetare și cunoaștere științifică a fenomenelor și proceselor economice, de reglare și optimizare a activității economice atât la nivel microeconomic cât și la nivel macroeconomic.

O particularitate a analizei economice constă în complexitatea ei determinat de caracterul complex și dinamic al fenomenului economic și a relațiilor cauză-efect în acest domeniu de activitate.

1.2. Tipuri de analiză economică

Analiza economică poate fi de mai multe tipuri în funcție de anumite criterii și modalități folosite în studierea fenomenelor economice:

1) În raport de momentul în care se efectuează analiza și momentul desfășurării fenomenelor:

- analiză retrospectivă sau post factum;

- analiză prospectivă sau previzională.

Analiza retrospectivă se ocupă cu studiul fenomenelor și proceselor economice care deja au avut loc într-o perioadă de timp mai apropiata sau mai îndepărtată. În funcție de orizontul de timp analiza se divide în: analiză curentă (operativă) ce poate fi: zilnică, săptămânală, decadală, lunară, trimestrială, anuală; analiză diagnostic ce studiază evoluția în dinamică pe o perioadă de timp (3-5 până la 10 ani). Scopul analizei retrospective este de a studia rezultatele obținute într-o anumită perioadă de timp în comparație cu obiectivele stabilite în vederea stabilirii factorilor și cauzelor care provoacă diferite abateri în desfășurarea fenomenelor și proceselor economice și să propună măsuri pentru reglarea și optimizarea activității economice în viitor. Acest tip de analiză se caracterizează prin faptul că se bazează pe date și informații certe despre fenomenele economice.

Analiza prospectivă se ocupă cu cercetarea fenomenelor și proceselor care vor avea loc într-o perioadă viitoare. Analiza prospectivă joacă un rol important în programul de activitate a deciziilor cu caracterul static și strategic sau alegerea variantelor optime de acțiune. Specificul acestei analize se bazează în principal pe informații incerte sau aleatorii despre evoluția viitoare a fenomenelor.