Informatică

Noţiunea de informatică

- Informatica este un termen preluat din limba franceză (informatique), provenind

din combinarea primei părţi a cuvântului information (informaţie) cu a doua parte a

cuvântului automatique (automat), ceea ce ar însemna "informaţie automată",

adică prelucrare de date, în special, cu ajutorul calculatorului electronic.

- Într-o primă accepţiune, un calculator electronic (computer în limba engleză,

ordinateur în limba franceză) sau un sistem de calcul este un ansamblu de dispozitive

care prelucrează automat o informaţie codificată sub formă discretă (numerică)

printr-o succesiune finită de operaţii aritmetice şi logice.

- Informaţia este o formulă care poate fi scrisă sau simbolizată, susceptibilă de a

aduce o cunoştinţă sau „un mesaj despre anumite lucruri sau evenimente care au

avut loc, au loc sau vor avea loc“.

- Datele reprezintă elementele constitutive ale informaţiei şi se referă la evenimente

primare colectate de la diverse surse din mediul înconjurător. Pentru a deveni

informaţii, datele trebuie prelucrate şi organizate astfel încât ele să capete o

anumită semnificaţie sau înţeles pentru utilizator. Prelucrarea datelor se poate

efectua manual sau automat (utilizând un sistem de calcul).

- Sub aspect sintactic, datele apar ca o succesiune de simboluri sau caractere.

Distingem trei categorii de caractere:

o caractere alfabetice (literele alfabetului latin);

o caractere numerice (cifrele sistemului de numeraţie zecimal);

o caractere speciale (operatorii matematici, semnele de punctuaţie etc.).

- În funcţie de caracterele utilizate, datele pot fi:

o alfabetice (numai litere);

o numerice (numai cifre şi, eventual, punctul zecimal sau virgula);

o alfanumerice (orice caracter).

- Schema de principiu a procesului de prelucrare automată a datelor (PAD):

- Prelucrarea datelor se realizează în conformitate cu anumite reguli, operaţii şi

cerinţe impuse de utilizator (beneficiar al rezultatelor prelucrării), numite generic

algoritmi. Prin algoritm se înţelege o secvenţă finită şi ordonată de operaţii, care,

pornind de la o mulţime finită de date (iniţiale), conduce, prin aplicarea în mod

mecanic şi repetat a operaţiilor, la o mulţime finită de rezultate (date de ieşire).

- În procesul de prelucrare automată a datelor, sistemului de calcul (calculatorului)

trebuie să i se comunice atât datele cât şi algoritmul de prelucrare a acestora.

Pentru descrierea riguroasă şi precisă a algoritmilor se utilizează limbaje artificiale,

create special în acest scop. Astfel de limbaje sunt limbajele de programare (de

exemplu: FORTRAN, COBOL, BASIC, PASCAL, C, C++, C#, JAVA etc.).

- Reprezentarea unui algoritm într-un limbaj de programare (printr-o succesiune de

comenzi sau instrucţiuni exprimate simbolic) se numeşte program. Un calculator

electronic nu poate funcţiona decât sub controlul (comanda) unui program sau a

unui sistem de programe.

- Ansamblul de programe care realizează gestiunea resurselor unui calculator,

asigurând o minimă funcţionare a acestuia, şi care permite comunicarea între omul

utilizator şi maşina calculator se numeşte sistem de operare (de exemplu: MSDOS,

Windows (95, 98, 2003, XP, Vista), Unix, Mac OS X etc.).

- Prin urmare, un calculator electronic (sistem de calcul) reuneşte două categorii de

componente:

o componente fizice (echipamente de calcul) cunoscute sub numele de

hardware;

o componente logice (programe), prin intermediul cărora sunt utilizate

echipamentele şi prelucrate datele, cunoscute sub numele de software.

Memorarea datelor

- Volumul de informaţii ce poate fi stocat (sub formă binară) de un dispozitiv

electronic reprezintă capacitatea de memorare a acestuia.

- Dispozitivele electronice în care se reprezintă informaţia într-un calculator sunt

proiectate a avea doar două stări stabile (închis/deschis sau curent mare/curent mic)

cărora li se asociază simbolurile 1 sau 0. Fiecare dintre cele două stări posibile

reprezintă o unitate de informaţie numită bit (acronim de la binary digit (cifră

binară)). Bitul este unitatea elementară de memorie, dar nu este adresabil.

- Un grup de 8 biţi succesivi constituie un bait (byte) sau un octet. Octetul este cea

mai mică unitate adresabilă de memorie.

- Alte unităţi de măsură pentru capacitatea de memorare sunt multiplii unui byte

(octet):

1 Word (cuvânt) = 16 biţi = 2 octeţi;

1 Double word (dublu cuvânt) = 4 octeţi;

1 Kilobyte (Kb, Ko) = 1024 (210) octeţi;

1 Megabyte (Mb, Mo) = 1024 (210) Kb;

1 Gigabyte (Gb, Go) = 1024 (210) Mb;

1 Terabyte (Tb, To) = 1024 (210) Gb.

- Conversia informaţiei din forma uzuală în binar şi invers se face cu ajutorul