Contul și Dubla Înregistrare

1. Definitia si necesitatea contului

Contul este:

(1) cea mai mica unitate de identificare specifica pentru clasarea

si înregistrarea curenta a existentei si miscarii elementelor de

patrimoniu;

(2) procedeu de alegere a caracteristicilor cantitative, calitative,

operationale sau valorice pentru identificarea, gruparea,

prezentarea, înregistrarea, analiza si interpretarea situatiei, a

miscarii si transformarii realitatilor care conditioneaza existenta

umana;

(3) instrument tehnic conceput sa modeleze în forma adecvata

relatiile cauzale dintre existent, cresteri si scaderi – în orizontul

de timp;

(4) cel mai reprezentativ instrument care asigura unitatea de

constructie a sistemului de calcule si reprezentari adecvate ce

permite:

- administrarea averii;

- gândirea, aprecierea justa si motivarea regulilor de

compunere adecvata a calculelor aritmetice;

- surprinderea esentei prin reunirea partilor prin reguli

universale – aplicabile în orice conditii;

- desprinderea unitatii si a semnificatiei dintre conceptul logic

si idealul abstract;

- separarea identitatii dintre fenomene, procese, persoane,

acte de schimb, competente, acte si proceduri;

- sinteza dintre cauze si efecte pentru fenomene grupate si

sintetizate pe baza de criterii de omogenitate.

(5) un sistem unitar, coerent de cifre, calcule – socoteli – în care

se trec prin antiteza si unitate valorica, fata în fata – toate

cresterile si scaderile pentru marimi reprezentative de acelasi

fel din compararea carora se poate stabili cu certitudine,

sensul, valoarea si semnificatia existentei si a schimbarilor în

raport cu timpul.

Necesitatea contului

(1) Administrarea patrimoniului implica construirea unei

imagini juste asupra realitatii.

(2) Cu cât este mai mare sau mai complicat patrimoniul,

cu atât mai mult nevoia de ordine, echitate, responsabilitate, documentare;

(3) Constructia limbajului de comunicare are nevoie de

constructii formale, logice prin argumente clare,precise;

(4) Realitatile si conditionarile actelor si faptelor presupun

obiectivarea cronologica si înlantuirea transformarilor

(de cantitate, de valoare);

(5) Istoria faptelor trebuie sa fie clara, reala, exacta, pe cât

de simpla, dar mai ales adevarata.

2. Functiile, rolul si finalitatea conturilor

FUNCTIILE CONTURILOR

de individualizare,de grupare,de evidenta cronologica,de sistematizare,de calcul omogen,de modelare,control aritmetic,control cronologic,controlul faptic,certificarea realitatii,certificarea exactitatii, certificarea concordantei structurale,certificarea contingentei sistematice,verificabilitate si legitimatie juridica

ROLUL CONTURILOR

(1) Înregistrarea curenta privind un obiect determinat,

masurabil prin estimare etalon, care poate suferi mutatii,

care permite sa tinem seama de conditia si marimea

acestui obiect, la un moment dat.

(2) Estimarea, calculul, prezentarea si interpretarea

prospectiva / grafica a corelatiilor dintre existenta si

modificarile cantitative si valorice ale unu i obiect,

dependent de un subiect de drept în timp si spatiu.

(3) Consemnarea scrisa a starii si variatiilor succesive, prin

acte, proceduri si competente care angajeaza

competentele administrative legale.

(4) Concentreaza sintetic acte, fapte, fenomene sau

procese omogene prin generalizare valorica.

(5) Permite detalii semnificative de continut, amanunte

analitice de structura care identifica particularitati

specifice ale elementelor singulare.

CARACTERISTICILE CONTURILOR

(1) Orice cont înregistreaza totdeauna marimi omogene,

comparabile, de acelasi fel.

(2) Omogenizarea si uniformizarea se realizeaza prin

estimarea tuturor fenomenelor în unitati monetare.

(3) Se deschid, functioneaza si se închid totdeauna prin

dependenta si legatura, dependenta fiind conditie

întregitoare cu sens si semnificatie sub semnul unei

entitati gestionare.

(4) Exista, functioneaza si are semnificatie numai daca au

sold, soldul justifica apartenenta valorii la patrimoniu si

bilant.

(5) Înregistreaza separat cresterile si scaderile – intrarile si

iesirile.