Bilanțul contabil, structură și părți componente

Definire si caracteristici generale

Pentru realizarea functiilor contabile este necesar ca in urma lucrarilor curente de contabilitate sa se sintetizeze periodic informatiile generate de conturi si calculele contabile in documente de sinteza expresiv si relevante, accesibile nu numai specialistilor ci si celor interesati de gestiunea intreprinderilor in calitate de investitor, administrator, banca, creditor, fiscalitate si alte organisme economice si sociale. Aceste documente de sinteza constituie obiectul de baza al contabilitatii financiare, deoarece redau o imagine fidela asupra situatiei patrimoniale, rezultatelor si situatiei financiare a intreprinderii.

Potrivit Legii 31/1990 privind societățile comerciale și a Legii Contabilității 82/1991, toți agenții economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligați să întocmească bilanț contabil.

Bilanțul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităților patrimoniale. Bilanțul contabil contribuie să dea o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și asupra rezultatelor obținute de unitatea patrimonială, care presupune:

- respectarea cu bună credință a regulilor privind evaluarea patrimoniului;

- respectarea principiilor: prudenței, permanenței metodelor, continuitatea activității bilanțului de

deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;

- posturile înscrise în bilanț trebuie să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord cu inventarul.

Procedeu principal al metodei contabilității și bază informațională fundamentală, bilanțul propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică și în expresie valorică mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum și rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul și pasivul unității patrimoniale la închiderea exercițiului, precum și în celelalte situații prevăzute de Legea Contabilității.

- Bilantul contabil - continut, structura si parti componente

Complexitatea si variabilitatea sub care se prezinta patrimoniul agentilor economici, impune sistematizarea acestuia in bilant dupa anumite criterii. Astfel ca, macheta bilantului poate fi dupa o schema orizontalasi poarta numele de bilant cont sau dupa o schema verticala conform ultimelor reglementari. Sistematizarea in bilant se realizeaza in trepte, pornind de la sfere largi care grupeaza elementele patrimoniale dupa criterii generale, la sfere restranse, ceea ce are drept consecinta gruparea elementelor patrimoniale in grupe, capitole si posturi.

Grupa este prima treapta de generalizare, capitolul constituie treapta a doua de detaliere si aceasta subdivide grupa dupa anumite caracteristici. Postul este ultima treapta de detaliere si constituie o grupa omogena de elemente patrimoniale exprimate valoric si trecuta in bilant.

Schema in plan vertical permite observarea cu usurinta de catre utilizatori a activelor nete. Ordonarea elementelor de activ se face dupa principiul lichiditatii inverse, iar a elementelor de pasiv potrivit principiului exigibilitatii descrescatoare, incepand cu capitalurile cu termen de rambursare mai indelungat, respectiv capitalurile proprii. Lichiditatea arata capacitatea elementelor patrimoniale de a se transforma in ban, iar exigibilitatea se refera la termenul de decontare a obligatiilor unitatii. Bilantul in schema verticala sa o imagine mai fidela a situatiei financiare a societatii. Plecand de la aceste aspecte ale bilantului, elementele patrimoniale sunt prezentate astfel:

- Active imobilizate, se diferentiaza in capitolele: imobilizari necorporale (brevete, licente, cheltuieli de constituire etc.), imobilizari corporale (constructii, mijloace de transport, utilaje, terenuri etc.) si imobilizari financiare (titluri de participare). In cadrul fiecarui capitol apar posturi.

- Active circulante, se impart in urmatoarele capitole:stocuri (materii prime, materiale consumabile, produse finite, marfuri etc.), creante (clienti, debitori diversi), investitii financiare pe termen scurt (dobanzile la obligatiunile scadente pe termen scurt), casa si conturi la banci (cont curent, casa).

- Cheltuieli in avans. In aceasta grupa intalnim postul Cheltuieli inregistrate in avans.

- Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an (furnizori, personal-salarii-datorate, credite pe termen scurt).

- Active circulante nete, respectiv datorii curente nete, care se determina astfel: Active circulante + Cheltuieli in avans - Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an - Venituri in avans.

- Total active - Datorii curente calculat astfel: Active imobilizate + Active circulante nete - Subventii pentru investitii

- Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de un an, cu posturile: imprumuturi pe termen lung, dobanzi aferente, imprumuturilor pe termen lung, furnizori din imobilizari etc.

- Provizioane pentru riscuri si cheltuieli.

- Venituri in avans cu posturile veniturile inregistrate in avans si subventii.

- Capital si rezerve:

I. Capital subscris varsat;

II. Prime de capital;

III. Rezerve din reevaluare;

IV. Rezerve; V. Rezultatul reportat;

VI. Rezultatul exercitiului si

VII. Repartizarea profitului.

Bilantul contabil are doua parti componente, si anume Activul si Pasivul.

Activul este definit ca fiind o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor evenimente anterioare se de la acre se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare(incasari) pentru intreprindere.

Pasivul reprezinta sursele de finantare a bunurilor economice.

- Bilantul contabil - surse de acoperire ale elementelor de Activ

Sursele de acoperire ale elementelor de Activ o reprezinta fondurile, capitalurile, sursele care reprezinta Pasivul. Acestea se impart in surse proprii, surse atrase si surse imprumutate.

Capitaluri proprii sau finantarile proprii, exprima relatiile de proprietate asupra activelor economice detinute de unitatile patrimoniale.

Capitalul ia nastere la infiintarea unui agent economic , fiind conditia necesara de existenta si functionare a acestuia. In cadrul unitatilor particulare, capitalul ia nastere prin aportul personal al intreprinzatorului si poarta numele de capital individual, iar la societatile comerciale, capitalul se constituie din aportul in natura sau in bani al asociatilorsi poarta numele de capital social. Acest capital social se diferentiaza in: capital subscris varsat (depus) si capital subscris nevarsat (nedepus). Capitalul subscris varsat este capitalul pe care actionarii l-au pus la dispozitia societatii. Capitalul subscris nevarsat este capitalul pe care actionarii s-au angajat sa-l depuna la dispozitia societatii.