Definiția și funcțiile contabilității

Contul de profit și pierdere

Contul de profit și pierdere reflectă performanța financiară a întreprinderii. Mai precis, contul de profit și pierdere explică formarea rezultatului unui exercițiu financiar, prin prezentarea detaliată a fluxurilor pozitive și negative de avere denumite venituri și respectiv cheltuieli.

Veniturile reprezintă creșteri de beneficii economice viitoare care vor conduce la creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate în urma tranzacțiior cu proprietarii (de exemplu aporturile).

Veniturile pot lua forma:

- creșterilor de active sau

- la scăderilor de datorii.

Cheltuielile reprezintă scăderi în beneficiile economile viitoare care vor conduce la scăderi ale capitalurillor proprii, altele decât cele rezultate în urma tranzacțiior cu proprietarii (de exemplu retrageri de capital)

Cheltuielile pot lua forma:

- scăderilor de active sau

- la creșterilor de datorii.

Criterii de recunoaștere a veniturilor și cheltuielilor

Un flux de beneficii viitoare (pozitiv sau negativ) este recunoscut ca un venit, respectiv o cheltuială în contabilitate dacă satisface definiția veniturilor/cheltuielilor și încă două criterii suplimentare (ambele referitoare la beneficiile economice viitoare):

1. Creșterea/Scăderea de beneficii economice viitoare trebuie să fie probabilă.

2. Creșterea/Scăderea de beneficii economice viitoare trebuie să poată fi evaluată/măsurată în mod fiabil.

Aceste două criterii sunt însă subiective și deci greu de aplicat în practică. De aceea, practica a definit în timp alte criterii care, în cele mai multe dintre cazuri, concordă cu criteriile teoretice dar în plus dau o formă operațională, aplicabilă, principiilor de recunoaștere. Astfel, ca principiu general:

Veniturile

- sunt recunoscute la momentul vânzării

- sunt evaluate la nivelul prețului net (fără reduceri comerciale) de vânzare exclusiv TVA

Cheltuielile

- sunt conectate la venituri în perioada în care acestea (veniturile) au fost realizate;

- corespund consumurilor sau expirării de resurse economice;

Practic, se admite că, în cele mai multe dintre cazuri, la momentul vânzării fluxurile de beneficii economice viitoare sunt evaluabile în mod fiabil și suficient de probabile pentru a face obiectul înregistrării în contabilitate.

Pentru a exemplifica principiul anterior, să presupunem că la 18.12.N o întreprindere cumpără cu plata imediată 100 bucăți mărfuri în valoare de 20 RON bucata. La 13.01.N+1 75% din mărfurile achiziționate au fost vândute la un preț de vânzare de 22 RON bucata. Date fiind aceste informații, întreprinderea va recunoaște la data de 13.01.N+1 un venit din vânzarea mărfurilor în valoare de 22×75=1.650 RON. Tot la 13.01.N+1, întreprinderea recunoaște o cheltuială (cheltuieli privind mărfurile) în valoare de 75×20=1.500 RON. Practic, prin acest procedeu:

- Costul de achiziție (de 20 RON) al fiecărei bucăți a fost conectat la prețul său de vânzare (22 RON);

- Această conectare s-a efectuat doar pentru bucățile de marfă vândute (75%×100=75 bucăți);

- Restul bucăților de marfă se află în stoc și vor genera la rândul lor venituri însă doar la momentul vânzării.

Desigur, există și o serie de excepții de la acest principiu general de recunoaștere a veniturilor și conectare a cheltuielilor la venituri. Cele mai importante dintre acestea vor fi prezentate ulterior în cadrul acestui curs.

Din considerente informaționale (pentru a furniza mai multă informație utilizatorilor) veniturile și cheltuielile înregistrate de o întreprindere fac obiectul unor clasificări în cadrul contului de profit și pierdere. În funcție de clasificarea cheltuielilor de exploatare, practica distinge două categorii de cont de profit și pierdere:

- Cu cheltuielile de exploatare clasificate după funcțiuni:

- Costuri de producție/desfacere/administrație

Acest tip de cont de profit și pierdere este specific contabilităților anglo-americane.

- Cu cheltuielile de exploatare clasificate după natură:

- cheltuieli cu materii prime, materiale, energie electrică, mărfuri, etc

Acest tip de cont de profit și pierdere este specific contabilităților continental europene – inclusiv România.

Un cont de profit și pierdere cu cheltuielile de exploatare clasificate după funcțiuni are următoare formă (prezentăm doar partea aferentă veniturilor și cheltuielilor de exploatare):

Cifra de afaceri

-Costul produselor/mărfurilor vândute

= Marja brută

-Costuri de desfacere

-Costuri de administrație

= Rezultatul exploatării

Restul contului de profit și pierdere este asemenea contului de profit și pierdere cu cheltuielile clasificate după natură (prezentat mai jos).