Drept Comercial 2

1. Definitia societatii comerciale

Comerciantii sunt, potrivit art.1, din Legea 26/1990 “persoanele fizice si asociatiile familiale care exercita în mod obisnuit acte de comert, societatile comerciale, companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste”.

În legislatia româna nu se defineste notiunea de societate comerciala.

Legiuitorul utilizeaza termenul de societate în doua cazuri:

1. contractul de societate reglementat de articolul 1491 Cod civil:

“Societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se învoiesc sa puna ceva în comun, cu scop de a împarti foloasele ce ar putea deriva”;

2. persoana juridica – societate comerciala, reglementata în art.1, Legea 31/1990 privind societatile comerciale, modificata si republicata:

“În vederea efectuarii de acte de comert, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societati comerciale, cu respectarea dispozitiilor prezentei legi”. Legea nr. 31/1990, privind societatile comerciale, modificata si republicata, reglementeaza societatea comerciala, fara s-o defineasca .

Asupra terminologiei folosite de legiuitor, si anume „acte de comert” ne-am expus punctul de vedere si am optat pentru termenul de „fapte de comert”.

Într-o opinie, se subliniaza sfera mai cuprinzatoare a notiunii de fapt de comert ce are în continut atât actul juridic, cât si faptul juridic. Legiuitorul pune semnul egalitatii între doua notiuni diferite: act de comert si fapta juridica în sens larg (care are în continut actul juridic si faptul juridic - n.a.). Pentru acuratetea limbajului juridic este de preferat termenul de fapta de comert.

Orice definitie a societatii comerciale îmbina doua categorii de caractere juridice:

- caractere juridice ce definesc societatea comerciala ca fiind contract de societate;

- caractere juridice ce acorda societatii comerciale statutul de institutie (persoana juridica), desprinse din norme juridice imperative ale Legii 3/1990.

2. Caracterele juridice comune contractului de societate civila si societatii comerciale

Societatea comerciala îsi are originea în contractul de societate de unde preia “triplul acord”: membrii asociati, pun un ceva în comun (bunuri, creante sau munca), desfasoara în comun o activitate si împart câstigul realizat si eventual pierderile sa le suporte împreuna.

Urmatoarele particularitati sunt comune contractului de societate si societatii comerciale:

a) reprezinta o grupare de persoane, care în temeiul acordului de vointa hotaraste “sa puna ceva în comun” (bunuri sau valori). Subiectii (membrii asociati ai societatii comerciale si partile contractului de societate) pot fi atât persoane fizice, cât si persoane juridice.

Principiul libertatii de asociere guverneaza constituirea societatii comerciale. Curtea Suprema de Justitie a statuat: ,,Constituirea societatilor comerciale în conditiile Legii Nr. 31/1990 este dominata de principiul libertatii de asociere a persoanelor fizice si