Aplicarea pedepsei mai blânde de cât cea prevazută de lege

Articolul 79. Aplicarea pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de lege

(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrşirea infracţiunii, de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii, de alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de contribuirea activă a participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperire acesteia, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrşit infracţiunea se consideră circumstanţă excepţională.

(3) În cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită.

(4) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul aplicării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau în cazul recidivei de infracţiuni.

În conformitate cu articolul 61 din Codul penal al Republicii Moldova pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Criteriile generale de individualizatre a pedepsei stabilesc regulile în conformitate cu care trebuie să acţioneze instanţa de judecată la aplicarea pedepsei şi prevăd că pedeapsa trebuie aplicată în limitele sancţiunii fixate în Partea Specială pe baza căreia se califică fapta. Însă această regulă generală cunoaşte şi o excepţie, ce permite posibilitatea de a aplica o pedeapsă mai blăndă decît cea prevăzută de lege, articolul 79 Codul Penal al RM.

Este de menţionat că această excepţie este binevenită în acele cazuri cînd chiar şi minimul pedepsei fixate în sancţuine, este prea aspru ţinînd seama de circumstanţele cauzei.

Temei pentru stabilirea unei pedepse mai blînde decât cea prevăzută de lege serveşte existenţa unor circumstanţe excepţionale ce micşorează considerabil dauna infracţiunii săvârşite. Alin.1 art.79 CP concretizează conţinutul acestor circumstanţe excepţionale legându-le de:

a) scopul şi motivele infracţiunii;

b) rolul vinovatului, comportamentul acestuia în timpul şi după consumarea infracţiunii;

c) contribuţia activă a participantului unei infracţiuni săvârşite în grup la descoperirea acesteia;

d) alte circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţei.

La stabilirea pedepsei mai blînde decât cea prevăzută de lege instanţa de judecată dispune de 3 variante:

a) aplicarea pedepsei sub limita minimă prevăzută de articolul corespunzător al părţii speciale a Codului Penal;

b) instanţa de judecată poate stabili o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege;

c) instanţa de judecată poate să nu aplice pedeapsa complementară prevăzută ca fiind obligatorie.

Aplicarea pedepsei sub limita minimă presupune faptul că judecata aplică o pedeapsă de

aceeaşi categorie, care este prevăzută în sancţiunea articolului conform căruia se califică fapta, dar sub limita minimă. Însă instanţa de judecată nu poate aplica o pedeapsă mai mică decît minimul stabilit de lege pentru această categorie de pedeapsă (ex. închisoare - minimul 3 luni).

Dacă instanţa de judecată ajunge la concluzia că este necesar de a-i stabili vinovatului o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută pentru această categorie de pedeapsă în Partea generală a CP RM, atunci ea trebuie să-i aplice o altă categorie de pedeapsă, mai blîndă decît cea prevăzută de lege.

Pentru mai multe categorii de infracţiuni legea penală prevede în sancţiunea articolului corespunzător categorii alternative de pedepse (ex. închisoare sau amendă, sau muncă nerenunerată în folosul comunităţii), însă acestea nu poat fi aplicate ca pedeapsă mai blîndă deoarece este deja preconizată posibilitatea aplicării uneia dintre aceste pedepse alternative.

Neaplicarea pedepsei complimentare obligatorii este posibilă doar în cazul acelor componenţe ale infracţiunii a căror sancţiune prevede pedeapsa complementară în calitate de pedeapsă obligatorie.

Instanţa de judecată este obligată ca la aplicarea pedepsei mai blînde decât cea prevăzută de lege să indice în sentinţă circumstanţele concrete ale cauzei pe care le-a recunoscut drept excepţionale şi care au fost motivele aplicării pedepsei mai blînde decât cea prevăzută de lege.

Regulile pedepsei mai blînde decât cea prevăzută de lege nu se aplică persoanelor adulte în cazul infracţiunilor excepţional de grave sau în cazul recidivei.

În cazul condamnării persoanelor adulte pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave, instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală, dar constituind cel puţin două treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită.