Cuprins
- CAPITOLUL I
- CONCEPTUL DE DREPT
- I.1. Notiunea de drept
- I.2. Aparitia si evolutia dreptului
- I.3. Dimensiunea sociala a dreptului
- I.4. Esenta, contil si forma dreptului
- I.5. Definitia dreptului
- I.6. Notiunile de drept public si drept privat
- CAPITOLUL II
- DREPTUL CONSTITUTIONAL – RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT
- II.1. Notiunea de drept constitutional
- II.2. Locul dreptului constitutional in sistemul de drept
- II.3. Izvoarele dreptului constitutional
- II.4. Raportul de drept constitutional
- II.5. Subiectele raportului de drept constitutional
- II.6. Normele de drept constitutional .
- CAPITOLUL III
- TEORIA CONSTITUTIEI
- III.1. Notiunea de constitutie
- III.2. Notiunea de regim constitutional
- III.3. Aparitia constitutiei
- III.4. Adoptarea constitutiei
- III.5. Suspendarea, revizuirea si abrogarea constitutiei
- CAPITOLUL IV
- SUPREMATIA CONSTITUTIEI
- IV.1. Notiune
- IV.2. Efectele juridice
- IV.3. Garantii juridice
- CAPITOLUL V
- CONTROLUL CONSTITUTIONALITATII LEGILOR
- V.1. Notiunea de control al constitutionalitatii legilor
- V.2. Forme de control al constitutionalitatii legilor si clasificarea acestor forme
- V.3. Controlul constitutionalitatii legilor in Romania. Curtea Constitutionala
- CAPITOLUL VI CONSTITUTIILE ROMaNIEI SI REGLEMENTARI CU CARACTER
- FUNDAMENTAL DE LA APARITIA STATULUI ROMaN MODERN SI PaNA iN
- PREZENT
- VI.1. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris
- VI.2. Constitutia Romaniei din 29 iunie 1866
- VI.3. Constitutia Romaniei din 29 martie 1923
- VI.4. Constitutia Romaniei din 28 februarie 1938 .
- VI.5. Actele cu caracter constitutional din perioada 1944-1948
- VI.6. Constitutia Romaniei din 13 aprilie 1948
- VI.7. Constitutia Romaniei din 24 septembrie 1952
- VI.8. Constitutia Romaniei din 21 august 1965
- VI.9. Acte cu caracter constitutional adoptate dupa Revolutia din Decembrie 1989
- VI.10. Constitutia Romaniei din 8 decembrie 1991 .........
- CAPITOLUL VII DREPTURILE, LIBERTATILE SI iNDATORIRILE
- FUNDAMENTALE ALE CETATENILOR ROMaNI
- VII.1. Notiunea de drepturi si indatoriri fundamentale ale cetatenilor romani VII.2.
- Natura juridica a drepturilor fundamentale ..........
- VII.3. Aparitia si dezvoltarea institutiei drepturilor si indatoririlor fundamentale in
- Romania VII.4. Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale ......
- VII.5. Principiile constitutionale aplicabile drepturilor, libertatilor si indatoririlor
- fundamentale ale cetatenilor romani
- VII.6. Inviolabilitatile
- VII.7. Drepturile si libertatile social-economice si culturale .....
- VII.8. Drepturile exclusiv politice
- VII.9. Drepturile si libertatile social-politice
- VII.10. Drepturile garantii
- VII.11. indatoririle fundamentale ale cetatenilor
- VII. 12. Cetatenia romana
- CAPITOLUL VIII REGIMUL CONSTITUTIONAL AL STATULUI ROMaN
- VIII.1. Caracterele statului roman
- VIII.2. Romania, stat national, unitar si indivizibil.
- VIII.3. Forma de guvernamant
- VIII.4. Structura de stat
- VIII.5. Organizarea administrativ-statala
- VIII.6. Organizarea administrativa actuala a teritoriului Romaniei
- CAPITOLUL IX ORGANIZAREA PUTERILOR iN STAT
- IX.1. Puterea de stat, puterile publice
- IX.2. Trasaturile generale ale puterii organizate statal. Deosebirile de alte puteri
- IX.3. Separatia puterilor, echilibrul puterilor, colaborarea puterilor
- IX.4. Organizarea statala contemporana a puterii politice
- IX.5. Consacrarea separatiei puterilor in stat in Constitutia Romaniei
Extras din curs
Conceptul de drept
Dreptul consta in ansamblul regulilor de conduita generale si obligatorii asigurate si
garantate de stat, reguli al căror scop îl constituie organizarea si disciplinarea
comportamentului uman in cadrul relaŃional uman, precum si înfăptuirea acestui
comportament intr-un climat specific manifestării coexistentei drepturilor esenŃiale ale
omului si libertăŃilor lui cu justiŃia sociala.
. Notiunea de drept constitutional
Dreptul este definit ca ansamblul regulilor de conduita, instituite sau sanctionate de
stat, reguli ce exprima vointa poporului ridicata la rang de lege, a caror aplicare este
realizata de bunavoie si, in ultima instanta, prin forta coercitiva a statului. Dreptul
romanesc se prezinta ca un ansamblu sistematizat de norme juridice, cuprinzand mai
multe ramuri de drept, precum dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul civil,
dreptul penal etc.
Ramura principala a dreptului romanesc este dreptul constitutional, care prin
normele sale consacra si ocroteste cele mai importante valori economice, sociale si
politice. În procesul aparitiei si dezvoltarii dreptului, ca unul din principalele mijloace de
realizare a intereselor si vointei guvernantilor, ramura dreptului constitutional se
cristalizeaza mult mai tarziu, si anume o data cu aparitia primelor constitutii scrise din
lume, o data cu aparitia constitutiei in sensul modern al termenului. Este stiut ca inaintea
sfarsitului secolului al XVIII-lea nu existau constitutii, iar guvernantii se supuneau foarte
rar unor reguli de drept. Dreptul constitutional este deci o prezenta mult mai tarzie in
sistemul de drept, neavand vechimea dreptului civil, penal etc. De aceea, si conceptul
clasic de drept constitutional se formeaza mult mai tarziu, el fiind de origine italiana, dar
format sub impulsul ideilor franceze. Din examinarea diferitelor definitii ale dreptului
constitutional, se poate trage concluzia ca normele pe care acesta le cuprinde
reglementeaza organizarea politica a statului, structura, functionarea si raporturile dintre
puterile publice, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetateanului.
Definitiile date au elemente comune, dar si unele nuante specifice. in acest sens trebuie sa
observam ca unele definitii includ drepturile si libertatile omului si cetateanului, altele nu.
Apoi, asemenea nuantari rezulta din intelesul diferit ce se da unor notiuni, aceasta avand
ca efect restrangerea sau, dimpotriva, extinderea sferei dreptului constitutional. Retinem
in acest sens ca unii considera ca dreptul constitutional reglementeaza relatiile sociale ce
apar in procesul organizarii si exercitari puterii, altii ca organizarea puterii se cuprinde in
exercitarea puterii, in timp ce alti autori sustin ca relatiile sociale reglementate de dreptul
constitutional sunt cele care apar in infaptuirea puterii. Daca unele definitii se marginesc
la prezentarea elementelor definitorii generale, altele cuprind si enumerari de institutii ale
dreptului constitutional. De asemenea, unele definitii exprima ideea ca anumite norme ale
dreptului constitutional nu ar fi veritabile norme juridice deoarece nu ar cuprinde
sanctiuni pentru incalcare lor.
Dintre autorii romani de dupa cel de-al doilea razboi mondial, unii afirma ca normele
dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale care apar in procesul de infaptuire
a acelei activitati fundamentale a statului care este activitatea de exercitare a puterii de
stat, in timp ce altii considera ca relatiile reglementate de normele dreptului constitutional
iau nastere in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat si, in fine, intr-o a treia
opinie se sustine ca normele dreptului constitutional reglementeaza relatiile sociale
fundamentale care apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii.
În explicarea notiunii dreptului constitutional trebuie sa plecam de la necesitatea de a
identifica – pe baza unui criteriu stiintific –, in totalitatea normelor dreptului, acele norme
care formeaza ramura dreptului constitutional.
Vom observa astfel ca daca toate normele dreptului reglementeaza relatii sociale ce apar
in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii, normele dreptului
constitutional reglementeaza relatiile fundamentale ce apar in acest proces.
Tinand seama de aceste valente ale dreptului constitutional, putem spune ca dreptul
constitutional este ramura principala a a sistemului de drept, alcatuita din totalitatea
normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce iau nastere in
procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii in stat. Sunt identificate si exprimate
aici atat genul proxim, cat si diferenta specifica, precum si obiectul de reglementare.
Trebuie sa adaugam ca notiunea dreptului constitutional nu trebuie confundata cu
notiunea de constitutie. Constitutia este o parte a dreptului constitutional, e drept cea mai
importanta, dar drept constitutional exista chiar si acolo unde nu exista constitutie, sfera
sa normativa fiind, firesc, mult mai larga decat cea a constitutiei.
Dreptul constitutional roman este o notiune utilizata pentru a desemna un ansamblu de
norme juridice care se deosebesc de cele care apartin altor ramuri ale dreptului, cum sunt
dreptul civil, dreptul administrativ etc., prin obiectul lor specific. Notiunea de drept
administrativ desemneaza insa si o anumita disciplina stiintifica. Stiinta dreptului
constitutional sistematizeaza cunostintele despre puterile in stat, cercetate in
complexitatea cauzelor, conditiilor, modalitatilor de manifestare, finalitatii si legaturilor
sale cu alte fenomene. Dreptul constitutional ca stiinta nu este altceva, in fond, decat un
ansamblu de cunostinte despre normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce
apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterilor in stat. La baza stiintei
dreptului constitutional se afla teoria stiintifica, verificata in practica, a separatiei
puterilor in stat: puterea legislativa, puterea judecatoreasca si puterea executiva, egale ca
importanta.
Izvoarele dreptului constitutional
Folosind o definitie simpla, in sensul careia prin izvor de drept se intelege acea forma
specifica, particulara de exprimare a normelor juridice, care sunt determinate de modul de
edictare sau de sanctionarea lor de catre stat.Sunt izvoare de drept constituŃional
a)Constitutia si legile de modificare a Constitutiei
Constitutia este principalul izvor al dreptului constitutional, deoarece, asa cum am mai
precizat, toate normele cuprinse in Constitutie sunt norme de drept constitutional.
Constitutia este in totalitate izvor al dreptului constitutional. Acelasi caracter il au si
legile de modificare a Constitutiei.
b) Legea ca act juridic al Parlamentului
Imediat dupa Constitutie, izvor al dreptului constitutional este legea, inteleasa in
acceptiunea sa restransa de act juridic al Parlamentului. Vom observa ca nu toate legile
sunt izvoare ale dreptului constitutional, ci numai unele dintre ele, in timp ce celelalte
sunt izvoare ale altor ramuri de drept. Astfel, de exemplu, Codul Civil este izvor de drept
pentru dreptul civil, Codul Muncii pentru dreptul muncii. Legile ordinare sunt izvoare ale
dreptului constitutional cu conditia sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar
in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii. Sunt izvoare ale dreptului
constitutional, printre altele, legea privind cetatenia romana, legile electorale.
c) Regulamentele Parlamentului
Regulamentele Parlamentului constituie izvoare ale dreptului constitutional, pentru ca
reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si
exercitarii puterii. in sistemul nostru parlamentar exista trei categorii de regulamente, si
anume: Regulamentul Camerei Deputatilor, Regulamentul Senatului si Regulamentul
sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului.
d) Ordonantele Guvernului
Aceste ordonante se emit in baza art. 114 din Constitutie. Ele pot fi izvoare ale dreptului
constitutional daca indeplinesc conditia de a reglementa relatii sociale fundamentale
privind instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Cat priveste cealalta conditie, ea se
considera indeplinita ca urmare a delegarii legislative date de Parlament.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept Constitutional.pdf