Extras din curs
Tema 1
1. Notiunea, obiectul, sistemul;
2. Notiunea de mediu, ecologie, resurse naturale;
3. Dreptul ecologic ca ramura de drept, obiectul si metoda de reglementare;
4. Sistemul dreptului ecologic;
5. Normele juridice ecologice, notiune si clasificare;
6. Raporturile juridice ecologice, notiune si structura;
7. Principiile;
8. Legatura dreptului ecologic cu alte ramuri de drept, locul dreptului ecologic in sistemul de drept
al RM.
9. Izvoarele, notiune, clasificarea, principiile aplicarii in timp, spatiu, asupra persoanelor practica
judiciara (desinestator)
- О.И. Красов, экологическая право Россий 2002/ природные ресурсы Россий 2002
1)
In literatura de specialitate se considera ca mediu reprezinta totalitatea factorilor de ordin
biotic, abiotic, antropic care influenteaza activitatea umana precum si pot fi influentate de catre om,
din acest punct de vedere mediu biotic si abiotic este constituit din diverse ecosisteme, care la
rindul sau sunt interdependente.
Factorii de mediu se clasifica in: factori naturali si factori artificiali (antropici). Cei naturali
sunt factorii biotici si factorii abiotici. Factorii biotici sunt flora, fauna inclusiv omul. Factorii abiotici
sunt - apa, aerul, solul, subsolul.
Factorii antropici relatiile carora sunt reglementate de legislatie sunt deseurile de orice tip,
substantele chimice si radioactive.
Notiunea de ecologie provine din limba greaca ekos ceea ce inseamna loc, casa, si logos
adica stiinta. Ecologia fiind stiinta despre un loc sau un mediu anume. Pentru prima data acest
termen a fost utilizat de savantul teolog german Ernst Hekel, in 1866 in lucrearea sa fundamentala
Morfologia organismelor. Actualmente ecologia repezinta un compartiment al biologiei care are ca
obiect de studiu ecosistemele, legitatile acestora inclusiv masurile de protectie.
Totodata este de mentionat faptul ca legislatia ecologica a RM nu determina notiunea de
ecosistem insa determina notiunea de resurse naturale. Resursele naturale conform legislatiei
ecologice reprezinta totalitatea obiectelor, lucrurilor, fenomenelor precum si alti factori utilizabili in
trecut, prezent si viitor care au valoare de consum direct sau indirect si contribuie la crearea de
bunuri materiale si spirituale.
Legislatia ecologica delimiteaza si clasifica resursele naturale in citeva categorii: nationale,
locale, regenerabile, neregenerabile, aflate in circuitul economic, aflate in rezerva (nu sunt folosite
in scop economic), protejate, curative, transfrontaliere (Prut, Nistru).
2)
In literatura juridica de specialitate exista citeva opinii legate de denumirea disciplinei drept
ecologic sau dreptul mediului. Autorii autohtoni Pavel Zamfir si Igor Trofimov considera ca dreptul
mediului reprezinta o ramura independenta de drept care cuprinde totalitatea de norme juridice ce
reglementeaza relatiile dintre persoane fizice si juridice in legatura cu protectia, folosirea,
conservarea si dezvoltarea factorilor de mediu biotici, abiotici, antropici.
Autorul Ernest Lupan considera ca dreptul mediului reprezinta acea ramura de drept care
inmanuncheaza o totalitate de norme juridice ce reglementeaza relatiile cu privire la protectia
mediului.
Autorul Erofeev determina ca dreptul ecologic este acea ramura de drept care cuprinde
totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile care apar intre societate si natura.
Brinciuc considera ca dreptul ecologic este acea ramura de drept care cuprinde totalitate
normelor juridice ce reglementeaza relatiile care apar intre subiecti in legatura cu atribuirea,
protectia, expluatarea resurselor naturale inclusiv apararea drepturilor si intereselor ecologice ale
cetatenilor.
Este o totalitate de norme juridice care reglementeaza relatiile care apar intre organele
puterii de stat si persoanele fizice/juridice care apar in procesul de protectie a mediului si folosire
rationala a resurselor naturale.
Obiectul si metoda
Se considera ca obiectul de reglementare a dreptului ecologic in reprezinta o categorie
aparte de relatii sociale care sunt reglementate de normele juridice ecologice, relatii care apar in
procesul de protectie a mediului natural si utilizarea rationala a resurselor naturale. Totodata
aceste categorii de relatii pot fi clasificate in doua grupe mari: 1. Relatii ecologice tipice, adica care
sunt specifice si sunt studiate doar in cadrul dreptului ecologic; 2. Relatiile ecologice atipice, care
sunt specifice si sunt studiate si in cadrul altor ramuri de drept.
Din prima grupa de raporturi fac parte: 1. Raporturile ce apar in procesul protectiei mediului
natural (protectia calitativa si protectia cantitativa); 2. Relatiile ce apar in procesul de folosire a
resurselor naturale. ( folosirea generala si folosirea speciala) 3. Relatiile cu privire la
regenerarea( dezvoltare) resurselor naturale. 4. Relatiile cu privire la conservarea ( pastrarea)
resurselor naturale.
Din raporturile juridice atipice fac parte: 1. Raporturile cu privire la exercitarea dreptului de
proprietate asupra resurselor naturale (art.64 Const. RM, art.11,12 Cod Funciar, art.6 Cod Silvic,
art.6 Legea pret normativ si modul de vinzare-cumparare a pamintului); 2. Raporturile cu privire la
administrarea de stat si gestionarea resurselor naturale; 3. Raporturi ce rees din incalcarea
legislatiei ecologice, adica privind raspunderea juridica. ( raspunderea contraventionala,
raspunderea penala, raspunderea civila-contractuala, civila-delictuala).
Metoda de reglementare - reprezinta totalitatea mijloacelor si procedeelor juridice cu
ajutorul carora statul in persoana organelor administratiei publice determina si stabileste conduita
participantilor la relatiile ecologice. In doctrina se considera ca relatiile ecologice sunt reglementate
de doua metode: imperativa, dispozitiva. Metoda imperativa reprezinta mijloacele si procedeele
prin intermediul carora statul impune o conduita stricta subiectilor participanti la relatiile ecologice.
Iar in cazul nerespectarii procedurilor determinate de legislatie se aplica forta de constringere, prin
aplicarea sanctiunilor.
Metoda dispozitiva reprezinta totalitatea de mijloace si procedeie prin care statul determina
participantii la relatiile ecologice sa isi aleaga desinestator conduita.
Totusi marea majoritatea autorilor considera ca relatiile ecologice sunt reglementate prin
metode mixte, dar in care prevaleaza cea imperativa, tinind cont de faptul ca natura reprezinta o
valoare publica.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Drept ecologic funciar.pdf