Drepturile și obligațiile fundamentale ale statului

Statul ca subiect de drept international este titularul unui ansamblu de drepturi si obligatii internationale. Cu toate ca nu s-au formulat criterii unitare pt a stabili o clasificare generala si uniforma a drepturilor si obligatiilor fundamentale ale statelor, se considera ca drepturile fundam. ale statului sunt urm.:

- dr la existenta si suveranitate;

- dr la pace si securitate;

- egalitatea in drepturi a tuturor statelor;

- dr de a participa la viata internationala;

- dr la legitima aparare;

- dr la dezvoltare si progres.

In ceea ce priveste obligatiile fundamentale, acestea sunt corelative drepturilor:

- obl de a nu recurge la forta sau amenintare cu forta;

- obl de a respecta inviolabilitatea frontierilor si integritatii;

- obl de a rezolva toate diferentele pe cale pasnica;

- obl de a indeplini cu buna credinta obligatiile internationale asumate;

- obl de a proteja mediul inconjurator.

Uniunile de state

Specificul statului unitar consta in existenta unui singur sistem de organe supreme ale puterii si administratiei. In relatiile internationale statul unitar apare ca subiect unic de drept international.

Uniunile de state pun probleme speciale in legatura cu calitatea de subiect de drept international, avand o structura statala complexa.

Uniunea de state reprez o forma de asociere a 2 sau mai multe state care dupa intrarea lor in uniune continua sa-si exercite exercitiul in interiorul propriului teritoriu, a atributelor prevazute in actul de constituire al uniunii.

Uniunile de state cuprind o varietate de forme de asociere statale: simple sau traditionale, cum ar fi uniunile personale si cele reale si continuand cu federatii si confederatii sau uniuni create dupa cel de-al 2lea razboi mondial

Uniunea personala se infiinteaza prin asocierea mai multor state avand ca sef de stat sau monarh aceeasi persoana. Uniunea personala astfel creata nu devine subiect de drept international, si fiecare stat component isi pastreaza personalitatea juridica internationala, mentinandu-si aliantele si tratatele, precum si politica externa proprie.

Uniunea reala reprez asocierea a 2 sau mai multe state avand ca sef se stat comun unul sau mai multe organe reale in sfera relatiilor internationale si in alte domenii de interes general. Uniunea are calitatea de subiect de dr international, dar in anumite cazuri si statele componente pot pastra si exercita aceasta calitate in limitele stabilite prin actul constitutiv.

Confederatia reprez asocierea a 2 sau mai multe state, statele participante pastrandu-si independenta si calitatea de subiect de drept international. Desi confederatia nu consituie un stat, ea are calitatea de subiect de dr international.

Confederatia are o serie de trasaturi :

- constituirea in temeiul unui tratat

- infiintarea unui organ comun sub forma unei adunari deliberative;

- limitarea puterii atribuite confederatiei numai asupra statelor si nu asupra cetatenilor.

Pe plan extern, organele confederatiei pot exercita unele atributii: incheierea unor tratate de interes general.

Statul federal constituie o structura complexa constituita din mai multe state are nu mai au calitatea de state in sensul dreptului international, ci numai statul federal are calitatea de subiect de dr international.

Spre deosebire de confederatie, statul federal are o constitutie proprie ca act intern, dispune de organe publice federale cu competente generale care se exercita si asupra cetatenilor statelor componente.

Statele componente au organe proprii dar componenta lor teritoriala se limiteaza la probleme locale ce nu depasesc raza lor teritoriala.

Statul permanent neutru ( ex: Austria)

Potrivit dr international, neutralitatea desemna statutul de neparticipare la razboi si constituia neutralitatea ocazionala. Statutul de neutralitate permanenta a aparut in sec.19 si are urmatorul caracter : caracter permanent –statului ii este interzis sa participe la orice conflict armat ori sa devina teatrul unor ostilitati militare. Se aplica entitatilor statale si nu unor teritorii, ceea ce se deosebeste de statutul de neutralizare.

Odata cu interzicerea recurgerii la forta si amenintarea cu forta, statutul de neutralitate a capatat noi dimensiuni: neutralitatea se manifesta nu numai in interes de razboi, dar in principal, neutralitatea se manifesta pe timp de pace (prin participarea la pregatirea raboiului).

Neutralitatea desemneaza mentinerea unei atitudini partiale fata de beligeranti, dar acest lucru nu exclude ca statul permanent neutru sa ajute victima agresiunii.

Statutul de neutralitate permanenta cuprinde o serie de drepturi si obligatii cum ar fi:

Principala obligatie – sa nu participe la nici un conflict armat si sa-si pastreze starea de neutralitate in timpul razboiului. In timp de pace are obligatia de nealiniere

-are obligatia de a nu participa la aliante militare sau la pregatirea razboiului

-de a nu admite folosirea teritoriului sau pt instalarea de baza militare straine

-de a promova relatii de pace si cooperare cu toate statele, fara discriminari.

Statul permanent neutru are si drepturi:

-dr la suveranitate si integritate teritoriala; toate drepturile ce decurg din personalitatea sa internationala;

-dr de a deveni parte la tratate;

-dr la autoaparare impotriva unui act armat. In acest scop este admisa detinerea unor forte armate;

-dr de a cere ajutor si de a fi ajutat in caz de atac armat.