Noțiuni introductive, normă juridică

I.1.Teoria generală a dreptului şi locul ei în sistemul ştiinţelor juridice

Definiţie:Fenomenul dreptului reprezintă ansamblul regulilor obligatorii de conduită, reguli care consacră drepturi, libertăţi şi obligaţii determinate, decurgând din relaţiile interumane şi a căror respectare este garantată, la nevoie de către forţa publică. (forţa coercitivă a statului)

Pentru fiinţarea societaţii civile si a statului de drept este vitală promovarea şi apărarea valorilor sociale. O bună parte a acestor valori este consfinţit juridic, dobândind astfel, forma dreptului, a normelor juridice.

DREPTUL-expresie normativă specifică procesului continuu de raportare activă la necesitatea de cunoaştere şi modelare sistematică a contextului istoric şi a relaţiilor interumane în acord cu interesul general al societaţii.

A cunoaşte legea – inseamnă a acţiona în conformitate cu ea, iar asumarea legii (a normelor juridice)reprezintă momentul subiectual, corolar al împlinirii omului ca fiinţă conştientă, şi pe această bază, ca fiinţă liberă.

2.Ştiinţele juridice, element constitutiv al sistemului ştiinţelor

Cunoaşterea ştiiţifică se concentrează şi se structurează în ceea ce s-a numit sistemul general al ştiinţelor:

• grupul ştiinţelor despre existenţă:-ştiinţele naturii(fizica, chimia, biologia, etc)

-ştiinţele sociale(sociologia generală, ştiinţele politice, ştiinţele juridice, istoria, economia) - ştiinţele gândirii(logica, lingvistica)

• grupul ştiinţelor acţiunii : -ştiinţe tehnice, ştiinţe administrativ-organizatoare, ştiinţe medicale, ştiinţe instructiv- educative.

• grupul ştiinţelor generale de sinteză:-filosofia, matematica, cibernetica, teoria generală a ....

Observăm deci că ştiinţele juridice aparţin grupului ştiinţelor despre existenţă, integrându-se în categoria ştiinţelor sociale. Unele dintre ştiinţele juridice aparţin şi ştiinţelor acţiunii(medicina legală, statistica judiciară-ştiinţe de graniţă).

În cadrul ştiinţelor juridice se disting următoarele grupe principale:

• ştiinţa juridică ce descifrează aspectele de generalitate şi esenţialitate ale statului şi dreptului fenomene sociale: Teoria generală a dreptului

• ştiinţe juridice care cercetează statul şi dreptul sub aspectul evoluţiei lor istorice, cât şi evoluţiei corespunzătoare a doctinelor politico- juridice:- ştiinţe juridice istorice

-doctrinele politice juridice

• ştiinţele juridice care analizează, după criteriul obiectului de reglementare, normele juridice şi raporturile de drept aferente: ştiinţe juridice de ramură.

Definiţie:Teoria generală a dreptului se poate descrie ca o disciplină juridică, ce studiază din perspectiva maximei generalizări teoretice în raport cu celelalte ştiinţe ale dreptului, fenomenul juridic în ansamblul său, surprinzând determinările sale esenţiale, pe care le exprimă în categorii juridice, adică în concepte de însemnătate principală, teoretico-metodologică, pentru întreaga cunoaştere juridică.