Drept Procesual Civil

Notiuni introductive in studiul dreptului procesual civil

Dreptul procesual civil este acea ramură de drept care include totalitatea normelor juridice aranjate într-un sistem strict stabilit, ce reglementează examinarea și soluționarea litigiilor civile în sens larg, în cadrul raportului de drept procesual civil, apărute între subiecții dreptului procesual civil.

Procesul civil este activitatea desfășurată de către instanță, părți, organe de executare și alte persoane sau organe care participă la înfăptuirea de către instanțele judecătorești a justiției în pricinile civile, în vederea realizării sau stabilirii drepturilor și intereselor civile deduse judecății și executării silite a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii, conform procedurii prevăzute de lege.

Din punct de vedere etimologic, prin proces, se înțelege mers, evoluție, dezvoltare, desfășurare a unui eveniment sau fenomen.

Termenul „proces civil” se folosește în mai multe sensuri:

- ca procedură de examinare și soluționare a pricinii civile concrete;

- ca denumire a științei și a disciplinei de studiu;

- ca denumire succintă a ramurii de drept procesual civil.

Procesul civil reprezintă activitatea instanței de judecată, reglementată de normele drept procesual civil cu privire la examinarea și soluționarea pricinilor civile, executarea hotărîrilor judecătorești, precum și atacarea acestora pe căile ordinare și extraordinare.

Noțiunea „drept procesual civil” include pe cea de „procedură civilă”, deși frecvent cele două sintagme sunt utilizate în același sens, fiind confundate. Nu este însă o greșeală, în mod tradițional prin procedură civilă fiind înțelese numai regulile de desfășurare a procesului civil. S-ar putea afirma astfel că procedura civilă are două sensuri: unul restrâns, privind procedura civilă propriu-zisă, cuprinzând o parte importantă a dreptului procesual civil, reglementând modul de desfășurare a procesului civil, pe parcursul celor două faze - judecata și executarea silită, și un sens larg în care se includ atât conținutul procedurii propriu-zise, cât și regulile de organizare judecătorească, de competență și cele privind acțiunea civilă.

Principiile fundamentale ale dreptului procesual civil

Principiul de drept procesual civil reprezintă o idee, regulă esențială care determină structura internă a procesului civil și pe temeiul căruia se stabilesc raporturile procesuale dintre părțile în litigiu, precum și cele dintre acestea și instanța de judecată. Principiile de drept procesual civil se manifestă prin ideile juridice de bază, care determină formele și metodele de reglementare juridică a raporturilor procesual civile în legătură cu examinarea și soluționarea litigiilor deduse judecății.

Principiul egalitatii. Legalitatea reprezinta un principiu general recunoscut in statele democratice si implica respectarea actelor normative de catre toate organele de stat, de toate persoanele juridice de drept public sau privat, de toti cetatenii.

Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege. Principiul independentei judecatorului si al supunerii lui numai fata de lege presupune solutionarea litigiilor rara ingerinta in activitatea de judecata sau in deliberare a vreunui organ de stat sau a vreunei persoane precum si impartialitatea judecatoru1ui, pozitia sa neutra fata de partile din proces, echidistanta fata de acestea.

Principiul inamovibilitatii judecatorilor. Independenta si impartialitatea judecatorilor nu pot fi asigurate decat in acele state care, admit principiul inamovibilitatii, o cucerire relativ moderna a dreptului. Prin inamovibilitate se intelege stabilitatea in functie a judecatorilor, respectiv ca acestia, odata numiti, nu pot fi mutati inalta functie, avansati, transferati decat la cererea sau cu acordul lor.

Principiul adevarului. Aflarea adevarului este scopul de ultima instanta al activitatii judiciare, scop ce se coreleaza cu acela al restabilirii legalitatii. Este imposibil a rezolva legal un litigiu atata timp cat nu cunosti adevarul; pornind de la premise false se vor obtine concluzii false.

Principiul rolului activ al judecatorului. Legislatia procesual-civila a evoluat de la conceptia judecatorului-arbitru spre conceptia exercitarii de catre acesta a unui rol activ, ca o conditie de baza a solutionarii juste si principiale a litigiilor.

Principiul egalitatii partilor in fata justitiei. Acest principiu constituie o cucerire a revolutiilor burghezo-democratice fiind o regula esentiala pentru toate societatile moderne.

Principiul publicitatii. Publicitatea dezbaterilor, a sedintei de judecata, reprezinta unul din pilonii procedurii judiciare. Publicitatea sedintei de judecata si a dezbaterilor are menirea de a asigura in acelasi timp garantarea drepturilor procesuale ale partilor cat si realizarea unui scop educativ-preventiv al procesului.

Principiul oralitatii. Oralitatea domina numai faza dezbaterilor, fara sa excluda unele elemente ale procedurii scrise. Ea implica dreptul partilor de a sustine verbal pretentiile, de a da explicatii, de a pune concluzii cu privire la toate imprejurarile de fapt sau de drept ale litigiului, dar nu exclude dreptul de a, depune concluzii sau de a formula cereri in scris.

Principiul contradictorialitatii. Contradictorialitatea consta in posibilitatea oferita partilor de a di_cuta orice element de fapt sau de drept ce intereseaza o cauza si in obligatia instantei de a nu ordona nici o masura, de a nu pronunta o hotarare, decat dupa ce masura sau problema asupra careia urmeaza a hotari a fost pusa in discutia contradictorie a partilor.

Principiul dreptului la aparare.Dreptul la aparare semnifica mai mult decat se intelege in mod obisnuit. El are o semnificatie materiala si una formala. In acceptiunea formala, prin drept la aparare se desemneaza posibilitatea partilor de a fi asistate sau reprezentate de un avocat. In acceptiunea materiala, dreptul la aparare desemneaza ansamblul prerogativelor recunoscute de lege partilor in scopul sustinerii intereselor lor.

Principiul disponibilitatii. Prin disponibilitate se intelege posibilitatea conferita partilor de a sesiza instanta, de a dispune de obiectul litigiului si de mijloacele de aparare.