Drept Procesul Civil

Orice persoana implicata intr-un diferend, pentru solutionarea acestuia poate sa apeleze in primul rand la modalitati nejurisdictionale de rezolvare, astfel, poate sa apeleze la tranzactie, mediere, conciliere.

Procesul civil reprezinta un mijloc de aparare atat pentru reclamant al carui drept se consolideaza prin admiterea definitiva a cererii sale cat si pentru parat caruia I se ofera posibilitatea sa se opuna pretentiilor adversarului sau.

Procedura civila reprezinta un asamblu de formalitati impuse unei jurisdictii pentru a transa problema juridica ce i-a fost dedusa. Procedura civila care contine reguli atat de judecata cat si de executare silita reprezinta doar o parte a dreptului procesual civil alaturi de jurisdictie si de teoria actiunii civile.

Caracterele dreptului procesual civil

1. Caracter sanctionator. Intrucat conduce la solutionarea diferendelor, dreptul procesual civil garanteaza eficacitatea si respectarea normelor de drept material.

2. Caracterul reglementar. Normele dreptului procesual civil sunt inscrise in Constitutie, in Codul de Procedura Civila si in legi speciale.

3. Caracter formalist. Formalismul dreptului procesual civil consta in aceea ca actele de procedura sunt supuse unor conditii de forma si trebuie sa respecte anumite termene.

4. Caracter de drept comun. Potrivit art. 2 CPC, dispozitiile acestui cod constituie procedura de drept comun in materie civila si se aplica si in alte materii in masura in care legile care le reglementeaza nu cuprind dispozitii contrare. Desi CPC este de aplicatie generala, nu trebuie omise prevederile art. 3 si 4 din CPC care impun aplicarea prioritara a tratatelor internationale privind drepturile omului respectiv aplicarea prioritara a dreptului UE.

Normele dreptului procesual civil

Normele pot fi clasificate in functie de 3 criterii:

I. Clasificarea in functie de obiect:

- norme de organizare judiciara;

- norme de competenta;

- norme de procedura propriu zisa.

Normele de organizare judiciara au ca obiect determinarea instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea, statutul judecatorilor si procurorilor in legatura cu care se analizeaza drepturile si indatoririle acestora, incompatibilitatile si interdictiile, compunerea (nr de judecatori) si constituirea (participarea la judecata alaturi de grefier, procuror sau magistrat asistent, asistenti judiciari) completelor de judecata.

Normele de organizare judiciara sunt inscrise in L. 303/2004 privind statutul judecatorului si procurorului, L. 304/2004 privind organizarea judiciara, Regulamentul de organizare interioara al instantelor judecatoresti si in CPC in art. 41-54 (reglementeaza incompatibilitatea, abtinerea si recuzarea judecatorilor, procurorilor, magistratilor asistenti, asistentilor judiciar, grefieri).

Normele de competenta. Acestea au ca obiect delimitarea atributiilor instantelor judecatoresti de atributiile recunoscute altor organe de jurisdictie (competenta generala, repartizarea pricinilor intre instante de grad diferit – competenta materiala sau repartizarea pricinilor intre instante de acelasi grad – competenta teritoriala).

Sediul principal al normelor de competenta se regaseste in CPC in Cartea I Titlul 3 dar si in legi speciale.

Normele de procedura propriu zise reglementeaza modul de judecata a actiunilor civile si modul de punere in executare a titlurilor executorii. Sediul materiei se regaseste in CPC.

La randul lor, normele de procedura propriu zisa se impart in 3 categorii:

- norme de procedura contencioasa care au ca obiect modul de solutionare a unei cereri atunci cand dreptul partii este incalcat ori contestat;

- norme de procedura necontencioasa care stabilesc regulile de urmat pentru rezolvarea unei cereri atunci cand nu se invoca incalcarea sau nesocotirea unui drept;

- norme de executare silita care au ca obiect regulile de urmat pentru aducerea la indeplinire a drepturilor constatate printr-un titlu executoriu atunci cand debitorul nu isi executa de buna voie obligatia.

Importanta acestei prime clasificari (dupa obiect). Clasificarea prezinta importanta atunci cand se pune problema solutionarii conflictului in timp a normelor.

Astfel, normele de organizare judiciara sunt de imediata aplicare, art. 25 alin. 3 din CPC prevazand ca daca instanta investita cu solutionarea unei cereri este desfiintata, dosarele se vor trimite din oficiu instantei competente protrivit legii noi. Tot in acest sens, daca prin legea noua se modifica compunerea sau constituirea completului de judecata procesele in curs vor fi solutionate in noua alcatuire.