Organizarea și interferența (colaborarea) puterilor

Capitolul I

Modul de organizare şi funcţionare

a structurilor de guvernare

Noţiunea de structură de guvernare

- Într-un sens larg, structura guvernamentală cuprinde ansamblul de organisme prin care se exercită cele trei puteri, potrivit unor norme, principii şi metode ce diferă de la un stat la altul, în funcţie de realităţile şi condiţiile social-istorice, politice şi, evident, de tradiţiile sale constituţionale.

- Putem vorbi şi de o structură de guvernare unitară şi armonioasă, rezultat al împletirii acestora, adică de sistemul politic în sensul restrâns al noţiunii.

§1. Modul de desemnare a structurilor prin care se exercită guvernarea

Desemnarea într-o funcţie publică

- Desemnarea este actul oficial în baza căruia o persoană sau un organism este învestit cu prerogativele de a exercita o anumită funcţie implicând autoritatea puterii de stat (spre exemplu: alegerea parlamentului; alegerea şefului statului; numirea sau desemnarea primului-ministru; numirea miniştrilor; numirea unui prefect; numirea judecătorilor). Corespondentul actului de numire pentru revocare este actul de eliberare din funcţie.

- Problema respectării procedurii legale de desemnare are o mare importanţă, deoarece de aceasta depinde legitimitatea oricărui organism care exercită puterea şi, prin urmare, legitimitatea activităţii persoanei care înfăptuieşte prerogativele conferite organismului respectiv.

- Spre deosebire de procedura legală a desemnării sau a învestirii, cucerirea puterii prin forţă (lovitură de stat, agresiune, puci, insurecţie) şi constituirea de către autorii loviturii de stat sau sub presiunea acestora, a unui nou organism de guvernare, nu reprezintă un procedeu constituţional de desemnare ci, dimpotrivă, o răsturnare a puterii constituţionale şi a ordinii legale.

- În cazul în care, însă, răsturnarea de la putere a unor guvernanţi este impusă prin forţă de o grupare de opoziţie înarmată şi susţinută de majoritatea populaţiei, desemnarea altor persoane în funcţiile guvernamentale, ca rezultat al puciului, este pe deplin legitimă sub aspect politic şi moral, legitimitatea constituţională urmând să fie consfinţită ulterior printr-un act juridic special.

§2. Succesiunea ereditară

Modurile de succesiune ereditară

- Acest mod de desemnare constă în transmiterea prerogativelor constituţionale ale monarhului în cazul decesului sau renunţării sale la tron. Coroana se transmite succesorului monarhului care, în principiu, nu are altă alternativă în afara acceptării tronului.

- Succesiunea tronului, ca efect al eredităţii, s-a înfăptuit prin mai multe modalităţi, toate având, practic, aceleaşi efecte. În plan istoric pot fi identificate:

a) succesiunea în linie directă (părinte-fiu sau fiică);

b) succesiunea în linie colaterală (unchi-nepot; frate-soră);

c) succesiunea în linie paternă sau/şi succesiunea în linie maternă;

d) succesiunea bazată pe recunoaşterea dreptului primului născut; se poate exclude succesiunea femeilor şi a descendenţilor acestora (Legea salică).