Sistemul Social Global

1.Societatea

In lucrarea de fata , mi-am propus sa fac o incursiune in istoricul sistematizarii socialului. a analizei acestuia, si nu in ultimul rând sa redau factorii de influenta determinanti caracterial.Posibilitatile nelimitate de exprimare a umanului ermetizeaza insa oarecum o analiza aprofundata, focalizata uniperspectiv.

1.1 Sistem

In ansamblu, societatea este o realitate care constituie un palier distinct al lumii materiale. Ca obiect al existentei societatea a fost adesea conceputa ca un sistem. Desi un model sistemic al ei este posibil deoarece poate explica o serie de aspecte importante privind functionarea societatii , desi, in consecinta , se poate vorbi de un sistem social, se pune totusi întrebarea daca societatea se reduce numai la sistemul social. Confuzia care se face intre societate si sistemul social are la origine conceperea sistemului ca notiunea cea mai cuprinzatoare cu putinta. In mod curent, se afirma : celula vie este un sistem, omul este un sistem, societatea este un sistem universul este sistem. Notiunea de sistem se refera la o realitate complexa , care poate fi formalizata, iar sub forma cea mai deplina, modelata si tratata matematic. Or, acest lucru se dovedeste a nu fi posibil, in mod deplin. pentru nici un organism viu, nici pentru populatiile de organisme vii , deci, nici pentru societate.

1.1.1. STRUCTURA SISTEMELOR

În reprezentarea realitatii, conceptul de sistem scoate în evidenta, cu precadere, interactiunea, corelarea, relatiile dintre elementele întregului, altfel spus, organizarea lui, iar într un anume sens, notiunea de sistem este opusa haosului. Stiinta conducerii priveste întreaga natura ca o ierarhizare de sisteme care se includ si se depasesc, care semnifica totodata actiunile ce concura în acest scop. Dar crearea unui sistem nu înseamna si înlaturarea totala si definitiva a dezordinii în sectorul respectiv al mediului ci numai reducerea ei într o masura mai mica sau mai mare.

În 2000 de ani conceptul de sistem a evoluat; la începutul secolului XX lea, între 1928-1950 biologul german Ludwig von Bertalanffy a pus bazele teoriei generale a sistemelor. Acesta a formulat o prima varianta a teoriei ce studiaza sistemele deschise care schimba fara discontinuitate materie si energie cu mediul exterior. În anii 1950-1970, alti cercetatori s au preocupat de punerea la punct a aparatului logic - conceptual si matematic al teoriei generale a sistemelor.

Intentia teoriei generale a sistemelor este a dezvalui proprietati, principii si legi care sunt caracteristice sistemelor în general, independent de varietatea lor sau de natura elementelor lor componente. Principala consecinta a teoriei o constituie introducerea unei noi viziuni stiintifice - denumita sistemica - datorita virtutiilor metodologice ale triadei conceptuale "sistem - structura - functie", în cercetarea totalitatilor (ansamblurilor organizate).

Din aceasta perspectiva, obiectele, fenomenele, proprietatile si procesele, indiferent de natura lor, pot fi considerate drept sisteme care poseda o anumita structura în masura în care ele reprezinta un întreg ale carui elemente se afla în relatii logic determinate unele fata de altele si poseda, astfel, însusiri ireductibile la elemente sau la relatii. SISTEMUL ar putea astfel definit, în mod cu totul general, ca fiind o mutime de elemente care se regasesc într o legatura organizata si între care se stabilesc relatii dinamice.