Locul administrației publice în sistemul social-global

„Ceea ce contribuie cel mai mult la asigurarea independenței individului în secolele aristocratice este că suveranul nu se însărcina singur cu guvernarea și administrarea cetățenilor, era obligat să lase în parte această grijă membrilor aristocrației în așa fel încît puterea socială, fiind întotdeauna împărțită, să nu apese niciodată în întregime și în același fel pe fiecare om"

Alexis de Tocqueville

INTRODUCERE

În mod general, societatea constituie un sistem social global, un an samblu de procese, relații și activități umane aflate în interacțiune dinami că, avînd ca scop crearea bunurilor materiale și valorilor spirituale menite să asigure existența și procesul social. Omul, ca element fundamental al societății, este, în primul rînd, o ființă socială, care comunică și intră în re lații interumane cu semenii săi, fie într-un cadru organizat, căruia indivizii îi aparțin prin naștere (familia, etnia, poporul, națiunea), fie prin activită țile comune în cadrul unor grupări sociale (muncitori, țărani, intelectuali, patroni, angajați, liber profesioniști), fie prin libera aderare la diferite orga nizații politice, culturale, profesionale.

Administrația publică, ca sistem de organizare socială, există și funcți onează în cadrul sistemului social global fie la nivel național, fie la nivel de unități teritorial-administrative, interacționînd cu alte forme de organizare ce constituie mediul social.

Administrația publică nu este ceva abstract, ci se află în strînsă legătură cu tipul de societate și particularitățile grupărilor sociale, purtînd ampren ta structurilor și stratificărilor societății, mediului geografic, orientării eco nomice, tradițiilor istorice și culturale.

Structura administrației publice depinde de modul în care este struc turat mediul social, activitățile ei fiind accesibile mediului social în care funcționează.

Raporturile sociale în cadrul sistemului administrației publice și între acest sistem și sistemul social global formează o serie de relații sociale care, pe de o parte, stabilesc comportamentul oamenilor care realizează sarcinile administrației publice, iar, pe de altă parte, urmăresc influența mediului social asupra administrației publice și rolul pe care acesta din urmă îl are în evoluția sistemului social global.

Unele tipuri de administrație sînt incompatibile cu mediul social, or ganele administrației publice fiind alcătuite numai din anumite clase sau grupuri sociale. Aceste tipuri de administrație sînt caracteristice statelor dictatoriale și resping oricare participare a organizațiilor sistemului social la realizarea sarcinilor publice.

Într-un stat democratic administrația publică este deschisă pentru sistemul social global, asigurînd un raport pozitiv de compatibilitate între sistemul administrației publice și societate, pătrunderea sub diferite forme a organizațiilor sistemului social global în componența și funcționarea ad ministrației publice.

La rîndul său, diferite organe ale administrației publice participă la perfecționarea vieții membrilor societății, desfășoară activități cultural - educative prin care influențează puternic dezvoltarea societății.

O altă trăsătură importantă a sistemului administrativ este capacitatea de autoreglare a structurilor și acțiunilor sale conform necesităților socie tății pe care trebuie să le cunoască pe deplin.

În baza cunoașterii nevoilor societății, sistemul administrației publice își reglează structurile și modalitățile de acțiune potrivit particularităților mediului social în raport cu care el acționează.

Întru realizarea valorilor politice prin care se exprimă interesele ge nerale ale societății, organizate în stat, administrația publică se află într-o complexitate de relații cu sistemul politic. Ea are anumite legături cu fieca re dintre elementele componente ale sistemului politic și este direct influ ențată de regimul politic existent.

Într-un regim liberal administrația este amplasată sub autoritatea di rectă a guvernului, dar se organizează și funcționează prin consultări elec torale, desfășurate pe principii de pluripartitism. Liberalismul antrenează descentralizarea și încredințează gestiunea colectivităților locale organelor alese.