Structuri, mecanisme și instituții administrative ale Uniunii Europene

Modulul I

UE şi dreptul administrativ

Conceptul de administraţie în unele state

membre ale Uniunii Europene

• În vreme ce în statul absolutist activităţile statale ca

întreg erau numite „administraţie” sau guvern, separarea

organizaţională a puterilor a dus la o îngustare a

conceptului de administraţie. Administraţia, în

consecinţă, a devenit componenta puterii executive, care

a fost separată de puterile legislativă şi judecătorească.

• Conceptul de „administraţie”, distins astfel de „legislaţie”

şi „jurisdicţie”, are un corespondent suplimentar, în forma

de „gouvernment”. „Government” nu este înţeles ca o

sursă independentă de putere, ci în sens de autoritate

situată deasupra administraţiei în termeni politici, şi fără

a fi legal separat de administraţie, determină direcţiile de

acţiune ale administraţiei.

• În Franţa, definiţia precisă a termenului de

„administration publique” a evoluat cu referinţă specială

la domeniul dreptului administrativ. Acest termen a avut

şi are relevanţă în mod special în distingerea între

competenţele Curţilor administrative şi ale tribunalelor de

drept comun.

• În secolul al XIX-lea, conceptul de „puissance publique”

(autoritate publică) a fost cel mai proeminent; a existat o

distincţie între „actes d’autorite”, (actele de autoritate),

care erau de competenţa „puissance publique” (autorităţi

publice) şi „actes de gestion”, care conţineau elemente

ale dreptului privat.

• Începând cu procesul „Blanco” (1873), în care „Tribunal

des Conflicts” pentru prima dată s-a concentrat asupra

criteriului de „service public” pentru a determina

jurisdicţia (sfera de autoritate) a tribunalelor

administrative, astfel a început să câştige în influenţă

către sfârşitul secolul al XIX-lea.

• Între timp, chiar şi criteriul de „service public” a ajuns să

fie pus la îndoială, ceea ce a dus la o reabilitare parţială

a criteriului de „puissance publique” (Hauriou,

Berthelemy).

• Dacă există un anumit consens în privinţa faptului că

„service public” nu acoperă toate aspectele administraţiei

publice, acest concept totuşi reprezintă cel mai frecvent

punct de pornire în toate încercările de a realiza o

definiţie satisfăcătoare.

• H. Maurer propune următoarele caracteristici ca trăsături

tipice:

– administraţia este un „acord social”

– administraţia este preocupată de „interesul public”

– administraţia este mai presus de toate „un acord activ

care ţinteşte spre viitor”

– administraţia ia „măsuri concrete pentru

reglementarea cazurilor individuale”

• „Dreptul administrativ”, a cărui existenţă este încă

negată de A. V. Dicey în lucrarea sa principală, apărută

în 1885, dar a avut o influenţă mare până în secolul XX,

este încă o disciplină relativ tânără în Regatul Unit.

• Noţiunea de administraţie europeană este susceptibilă

de două sensuri: unul material şi altul formal.

• Abordarea materială presupune analiza activităţii de

organizare a executării şi de executare în concret a

legislaţiei UE (legislaţia primară şi derivată), realizată

prin acţiuni cu caracter de dispoziţie sau acţiuni cu

caracter de prestaţie.

• Abordarea formală se bazează pe analiza sistemului de

instituţii şi structuri administrative europene care

realizează această activitate.