Analiză economico-financiară

CURSUL NR. 1

CAPITOLUL I

FUNDAMENTELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI

ECONOMICO-FINANCIARE

1.1. Fundamente teoretice:

1.1.1. Definirea analizei. Tipuri de analiză economico-financiară

1.1.2. Rolul analizei economico-financiare şi utilizatorii rezultatelor acesteia

1.1.3. Obiectivele analizei economico-financiare

1.1.4. Conţinutul procesului de analiză economico-financiară

1.1.5. Poziţionarea şi funcţiile analizei economico-financiare în mecanismul managerial

1.1. FUNDAMENTE TEORETICE

1.1.1. DEFINIREA ANALIZEI. TIPURI DE ANALIZĂ

ECONOMICO-FINANCIARĂ

Analiza reprezintă o metodă de cercetare care constă în descompunerea sau desfacerea unui întreg (obiect, fenomen sau proces) în elementele sale componente, procedând la identificarea factorilor, cauzelor şi condiţiilor care le-au generat şi respectiv influenţat.

Analiza activităţii economico-financiare este disciplina care cercetează rezultatele activităţii economice, pe baza datelor obţinute în activitatea verigilor organizatorice ale economiei, factorii care le-au determinat şi căile de îmbunătăţire a acestor rezultate din punct de vedere al eficienţei consumului de resurse în concordanţă cu scopul activităţii respective.

Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor şi condiţiilor care au determinat-o, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăţire a acesteia, din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale şi financiare.

Diversitatea activităţilor desfăşurate de către o firmă şi varietatea situaţiilor prin care aceasta trece, privind conţinutul, nivelul şi caracteristicile performanţelor economico-financiare ale acesteia presupun necesitatea utilizării mai multor tipuri de analiză, care pot fi structurate după mai multe criterii astfel:

1.După raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenului:

a) analiză post-factum, postoperativă sau analiza realizării obiectivelor - noţiunea de post-factum defineşte o activitate, proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii lui. Analiza post-factum presupune cercetarea unor fenomene încheiate, a modului de realizare a unor obiective pe baza descompunerii în elemente şi a stabilirii factorilor.

b) analiza previzională sau prospectivă - presupune determinarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării elementelor şi factorilor care-l determină. Ea este utilizată de către centrele de decizie economică pentru stabilirea obiectivelor ce se au în vedere a fi atinse într-o perioadă viitoare.

2.Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor:

a)analiza calitativă - urmăreşte esenţa fenomenului, însuşirile sale de bază, factorii care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină. Potrivit principiului descompunerii se trece de la o analiză mai puţin profundă către alta mai profundă (metoda „top-down”).

b)analiza cantitativă - presupune cercetarea fenomenului prin determinări cantitative exprimate prin mărimi fizice (greutate, grad, suprafaţă, volum, număr, durată etc.).

3.După nivelul la care se desfăşoară analiza:

a) analiza microeconomică - este aceea care se desfăşoară la nivelul agentului economic, respectiv la nivelul firmei (societăţi, regii, corporaţii, holdinguri etc.) şi studiază comportamentul individual sau al întreprinderilor în activitatea economică şi rezultatele obţinute, relevă factorii care determină orientarea în investirea capitalului său, în utilizarea resurselor, în crearea şi fabricarea produselor, în asigurarea eficienţei economico-financiare etc.

b)analiza mezoeconomică - studiază fenomenele şi procesele la nivelul sectorului sau al ramurii de activitate în scopul evidenţierii poziţiei firmei pe piaţă, a capacităţii concurenţiale a acesteia.