Finanțe publice 2 - sinteză

I. IMPOZITE DIRECTE

Impozitele directe au urmãtoarele caracteristici:

- sunt suportate direct de persoana care le plãteºte;

- sunt stabilite pe venituri, câºtiguri, avere sau alte bunuri ale persoanelor fizice ºi juridice;

- sunt nominale, cunoscându-se în sarcina cui sunt stabilite;

- sunt calculate în raport cu capacitatea contributivã a plãtitorului, adicã în funcþie de mãrimea venitului, averii, sursa de provenienþã, situaþia socialã, sarcini familiale;

- permit stabilirea unui minim neimpozabil;

- pot avea o funcþie antiinflaþionistã deoarece pe mãsura creºterii veniturilor, creºte volumul impozitelor directe reducând veniturile plãtitorilor ºi determinând reducerea preþurilor;

- au o anumitã rigiditate deoarece nu pot fi majorate rapid necesitând modificarea legislaþiei fiscale.

Impozitele directe pot fi:

- reale

- personale

Impozitele pe venit

Impozitele pe veniturile persoanelor fizicele.

Impunerea separatã

Impunerea globalã.

Impozitele pe veniturile persoanelor juridice

Impozitele pe avere

Impozite asupra averii propriu-zise

Impozitele pe circulaþia averii.

Impozitele pe creºterea averii.

Impozitul pe profit

Plãtitorii impozitului pe profit

În categoria plãtitorilor impozitului pe profit, denumiþi în continuare contribuabili, se încadreazã o serie de persoane juridice ºi fizice printre care menþionãm:

- persoanele juridice, romane pentru profitul obþinut din România, cât ºi din strãinãtate;

- persoanele juridice ºi fizice, pentru veniturile dintr-o asociere

- instituþiile publice, pentru veniturile extrabugetare din activitãþi economice

- persoanele juridice strãine care desfãºoarã activitãþi printr-un sediu permanent în România,

- persoanele juridice ºi fizice straine care desfãºoarã activitãþi în România ca partener într-o asociere

Prin sediu permanent se înþelege locul prin intermediul cãruia orice activitate a unei persoane juridice sau fizice strãine este total sau parþial condusã direct sau prin intermediul unui agent dependent. În sediu permanent se include: un birou de conducere sau de desfãºurare a activitãþii, o agenþie, o fabricã, un magazin, un loc de extracþie a petrolului sau gazelor sau alt loc de extragere a resurselor naturale, un ºantier de construcþii sau orice activitate de supraveghere ori consultanþã pentru realizarea unui proiect dacã au o duratã mai mare de 12 luni. Un sediu permanent nu include folosirea de spaþii pentru depozitare sau distribuire de mãrfuri ori menþinerea unor stocuri pentru desfãºurarea activitãþilor.

Profitul impozabil se calculeazã ca diferenþã între veniturile obþinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate ºi lucrãrilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câºtiguri din orice sursã, ºi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile ºi se adaugã cheltuielile nedeductibile. În scopul determinãrii profitului impozabil se iau în calcul toate câºtigurile din orice sursã, inclusiv cele realizate din investiþiile financiare. Formula de determinare a profitului impozabil este urmãtoarea :

Profit impozabil = +Venituri totale

– Cheltuieli totale

+ Cheltuieli nedeductibile

– Venituri neimpozabile

– Pierdere fiscalã nerecuperata pe ultimii 5 ani

Impozitul pe profit se calculeazã prin aplicarea cotelor de impozit legal stabilite asupra profituluiimpozabil. Calculul se face lunar, cumulat, de la începutul anului calendaristic. Dacã se realizeazã o pierdere anualã, stabilitã prin declaraþia de impozit pe profit (pierdere fiscala), aceasta se recupereazã din profiturile impozabile obþinute în urmãtorii 5 ani.

Contribuabilii care pe o perioadã de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intrã automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.

Plata impozitului pe profit se efectueazã trimestrial, pânã la data de 25 a primei luni a trimestrului urmãtor. Plata impozitului pe profit se face în lei.