Audit Financiar

Conceptul de audit financiar a fost popularizat pentru prima dată pe continentul european la începutul secolului XX, de către cabinetele anglo saxone de expertiză contabilă.

Înţelesul primar al cuvântului înseamnă a verifica, a revizui, a controla documente şi evidenţe contabile. Sub acest înţeles a fost adoptat iniţial, chiar dacă pe parcurs conceptul a suferit modificări în sensul perfecţionărilor, astfel dacă la început se considera ca principal obiectiv de activitate al auditului verificarea şi certificarea conturilor contabile şi a situaţiilor financiare (bilanţul, contul 121, etc.) pe parcurs au apărut şi s-au dezvoltat şi alte forme de auditare, cum ar fi:

- audit al performanţei;

- audit de sistem;

- audit de regularitate;

- altele.

În România activitatea de audit financiar a fost reglementată pentru prima dată în anul 1999, până atunci activitatea de control realizându-se în cadrul activităţii expertizei contabile.

17.03.2007

Organizarea activităţii auditului intern

În interiorul entităţilor -> audit intern

Din afară -> audit extern

Audit financiar -> auditori financiari membri ai

Audit exercitat de Ministerul de Finanţe

Audit exercitat de către Curtea de Conturi în legătură cu formarea şi utilizarea resurselor publice.

Audit exercitat de către companii de audit cu statut internaţional

Auditul exercitat de către companii de audit cu statut internaţional.

Auditul intern are ca şi obiectiv principal să sprijine managementul entităţilor publice sau private în îndeplinirea obiectivelor lor.

Dacă obiectivele sunt diferite în cazul celor 2 entităţi, scopul şi principiile de organizare ale auditului intern trebuie să respecte următoarele principii organizatorice prevăzute de standardele internaţionale de audit intern:

- independenţa organizatorică;

- obiectivitatea în exercitarea misiunilor;

- profesionalismul în aplicarea standardelor internaţionale în domeniu;

- respectarea principiului codului de conduită etică al auditoriului.

Auditul intern este perceput şi acceptat ca atare, inclusiv de către standardele internaţionale ca având o independenţă relativă, ea se datorează faptului că auditoriului este subordonat conducătorului unităţii.

Pentru a creşte independenţa s-a luat în legislaţia românească următoarea măsură: s-a creat în Ministerul Finanţelor unitatea centrală pentru armonizarea auditoriului public intern, condusă de către structuri care au ca şi atribuţii să dea aviz la încadrarea auditoriului intern, să verifice calitatea activităţii auditoriului intern.

În acest fel se o dublă subordonare şi independenţa auditului intern este mai mare.

31.03.2008

Auditul public intern

Exercitarea auditului intern

Auditorii interni îşi exercită activitatea pe baza unui plan aprobat de către conducătorii unităţii.

Misiunile de audit cuprinse în plan sunt obligatorii atât pentru sistemul de management, cât şi pentru auditorii.

Auditorii exercită următoarele tipuri de misiuni de audit:

- audit de sistem;

- audit al performanţei;

- audit de regularitate.

Auditul de regularitate presupune verificarea legilor, normelor, regulilor specifice sistemului auditat.

În această situaţie auditorul propune măsurile necesare pentru intrarea în legalitate atât în timpul misiunii, cât şi după aceasta.

De regulă, auditul de regularitate se exercită în legătură cu realitatea şi legalitatea informaţiilor provenind din situaţiile financiare.

Auditul de sistem are în vedere identificarea punctelor tari şi a punctelor slabe în ce priveşte funcţionalitatea sistemelor unităţii.

Pe baza constatărilor, auditorii formulează concluzii şi stabilesc cauzele punctelor slabe şi pe baza acestora formulează recomandări în vederea eliminării cauzelor.

Auditul performanţei presupune abordarea activităţii auditate din punct de vedere al modului în care ea se încadrează în criteriile de eficienţă, eficacitate şi economicitate şi în acest caz, auditorul îşi încheie misiunea prin formularea de concluzii şi recomandări în direcţia creşterii perfornmanţei activităţii auditate.

Misiunile de audit cuprinse în planul aprobat se referă la întreaga activitate economico financiară, precum şi la toate sistemele care funcţionează în unitate.

Planul trebuie să cuprindă misiuni de audit organizate în funcţie de importanţa activităţilor pentru unitate, de abaterile existente la misiunile anterioare şi, de asemenea, el trebuie să cuprindă acţiuni de audit solicitate de către sistemul de management în mod special.

Pe tot parcursul misiunilor de audit auditorii trebuie să urmărească aplicarea principiilor de exercitare prevăzute de standardele internaţionale.

La finalul misiunilor de audit constatările, concluziile şi recomandările formulate se înscriu într-un raport de audit care devine definitiv după ce acestea au fost conciliate cu reprezentanţii sistemului de management.

Sistemul de management urmează să aplice recomandările formulate prin rapoarte, iar răspunderea pentru efectele aplicării sau neaplicării acestora revine reprezentativ sistemului managerial.