Geografie rurală și turism rural

In prezent se considera ca principalele caracteristici ale spatiului rural sunt conferite de relatia centru – periferie, de ponderea agriculturii, de marimea asezarilor, de densitatea populatiei, de legatura omului cu natura si de toate acestea luate la un loc.

In UE, la definirea spatiului rural, pe langa numarul si densitatea populatiei se mai iau in considerare si alte criterii si anume: modificarea in timp a sporului natural si migratia, ponderea agriculturii in PIB, rata somajului, ponderea celor ocupati in agricultura si a celor ocupati partial.

Pe aceste considerente s-a delimitat urmatoarele tipuri de spatii:

1. Spatii predominant rurale – unde peste 50% din populatie locuieste in sate.

2. Spatii semnificativ rurale – unde de la 15 la 50% din populatie locuieste la sate.

3. Spatii predominant urbane – unde mai putin de 15% din populatie locuieste in comunitatile rurale.

In consecinta, un spatiu/o regiune este considerat rural daca ponderea populatiei care traieste in asezari rurale, depaseste 15%.

In conformitate cu Charta Europeana a Spatiului Rural, elaborata de Comisia de Agricultura si Dezvoltare Rurala a Consiliului Europei, prin spatiu rural se intelege urmatoarele: spatiul agricol aferent culturilor si cresterii animalelor si spatiul funciar agricol afectat altor intrebuintari decat agricultura si anume locuirea sau activitatile oamenilor care traiesc in mediul rural. Spatiul rural cuprinde atat terenul agricol cat si spatiul funciar natural care formeaza la un loc un tot unitar.

Adunarea parlamentara a Consiliului Europei, in recomandarea Chartei a Spatiului Rural, impune urmatoarea forma definitiva, si anume: Spatiul cuprinde o zona interioara sau de coasta care contine satele si orasele mici in care majoritatea terenurilor este utilizata pentru urmatoarele destinatii:

1. Agricultura, silvicultura, aquacultura si pescuit;

2. Activitatile economice si culturale ale locuitorilor acestor zone: artizanat, industrie, servicii;

3. Amenajarile de zone neurbane pentru timpul liber si distractii cu functie de recreere si agreement sau de rezervatii naturale;

4. Alte folosinte, cu exceptia celor de locuit.

Indiferent de regiunea geografica in care se afla, de epoca, de sistemul economic si traditii sau de nivelul dezvoltarii tehnicii, spatiile rurale au cateva elemente/component fundamentale comune:

a. Terenul cultivat, pasunile si fanetele, inclusiv amenajarile introduse de om, care se constituie in spatiul agricol;

b. Grupul uman (populatia) alaturi de care apar, de la caz la caz, alte componente socio-economice, mai mult sau mai putin specifice spatiului rural. Componentele socio-economice ale spatiului rural sunt acelea care masoara intensitatea gradului de umanizare in spatiul respectiv; indica eficienta/ineficienta interventiei omului asupra factorilor de mediu si sintetizeaza modelele de viata sociala, formele de organizare si de gestionare a spatiului geografic;

c. Asezarea rurala, ca o celula organizatoare a vietii rurale, care dupa tipul de habitat determinat de conditiile naturale si activitatile agricole specific poate fi grupata, imprastiata/risipita, rasfirata.

Spatiul rural inglobeaza atributele spatiului agricol, cele ale spatiului de locuit, amenajarile turistice, obiectivele istorice si echiparile care asigura legatura dintre sat/habitat si formele productive dintre acestea si pietele de desfacere.

Spatiul rural este un spatiu de productie: agro-alimentara, forestiara, industriala, etc, dominat in prezent de proprietatea private, pentru ca cea publica este restransa si se reduce, de obicei, la suprafete cultivate reduse, rezervatii, parcuri nationale, terenuri limitrofe cailor de comunicare, iar importanta spatiului rural este reprezentata de asigurarea cu materie prima, resurse de hrana, securitatea strategica, etc.

Acest tip de spatiu, din punct de vedere al populatiei si al asezarilor, este un spatiu umanizat mai aerisit, cu o viata sociala si raporturi interumane intense, cu un anumit mod de viata, traditii, obiceiuri specifice locului. De obicei, spatiile rurale sunt legate de valori cum ar fi ocrotirea naturii si pastrarea specificului cultural; sentimentul apartenentei la o colectivitate; experienta mediului sanatos, s.a. Partile agrare si neagrare ale spatiului rural formeaza o entitate distincta fata de spatiul urban, entitate care se caracterizeaza prin urmatoarele functii:

1. Functie economica – sustinuta de un sistem de productie agricola si silvica, de pescuit, turism rural, valorificare durabila a resurselor si functionarea intreprinderilor mici si mijlocii productive;

2. Functie ecologica – promovata prin ocrotirea sistemelor biologice natural, pastrarea diversitatii si a caracteristicilor specific peisajului, ocrotirea componentelor naturale ale vietii sanatoase (sol, apa);

3. Functie socio-culturala – pastrarea valorilor traditionale, comunitare si culturale legate de modul de viata rural.